Antonescu şi Ponta par fericiţi: l-au prins pe Dumnezeu de picior! Odată cu Becali, scorul meciului cu echipa lui Băsescu promite să fie net în favoarea USL-ului datorită introducerii în echipă a lui Becali. Acest inter rătăcitor al politicii. Pe undeva, socoteala e bună. Soarta lui Becali a fost mai mereu dependentă de performanţele echipei Steaua. Când Steaua a jucat bine şi-a câştigat – a câştigat şi Becali – bani şi susţinere populară. Când Steaua a mers prost, Becali a pierdut banii şi – pentru o scurtă perioadă – chiar libertatea. Antonescu şi Ponta presupun că Steaua fiind pe val, Becali va trage după el masa de suporteri spre secţiile de votare. Iar discursul său neconvenţional îi va veşteji pe adversarii lor. Dealtfel, politica noastră începe să semene tot mai mult cu fotbalul. Tot al nostru. Şefii de partide sunt un fel de patroni de cluburi care, discreţionar, fac echipa ce urmează să intre în terenul confruntării electorale. Ponta afirmă că, în mod democratic, el este singurul care decide cine candidează! La fel şi Antonescu, care le închide gura cârtitorilor, efectuând cea mai subtilă operaţiune politică: primeşte ca simplu membru în partidul său pe preşedintele altui partid. Dar de ce să ne mirăm: Băsescu nu are ca consilier pe şeful unui partid care tocmai a pactizat cu opoziţia sa? E vorba de Diaconescu, celălalt. Ăsta cu Oltchimul e cam în derută: a primit o lovitură mortală din partea lui Sima, care i-a tăiat, practic, avântul. De când a apărut scandalul cu banii investitorilor WBS, DD a dispărut de pe ecrane! Nici măcar faptul că a luat-o în echipă pe Monica Ridzi, cea acuzată de corupţie şi refuzată de partidul pentru care făcea bani, nu l-a salvat. Cea mai curioasă situaţie din “campionatul” electoral o prezintă însă venerabilul partid istoric PNŢCD: acesta se trezeşte că face parte din ambele alianţe! Odată din ARD, prin dribleurul Pavelescu, ia