Naţional Arena a respirat aseară doar pentru prima reprezentativă, iar atmosfera, emoţionantă şi spectaculoasă, a adus aminte de trăirile care erau pe vremea succeselor Generaţiei de Aur.
Emulaţie fantastică. Spirit. Atitudine. Bucurie în priviri că mergi la stadion. Strigăte, urlete, nu rasism, batjocură sau alte murdării. Tricouri galbene. Cu metroul, cu maşina mică sau cu tramvaiul. Bucureşteni, provinciali, stelişti, dinamovişti, rapidişti, olteni, moldoveni, ardeleni, bănăţeni. Copii, fete, femei, băieţi, bărbaţi, bunici, grupuri întregi de prieteni. Nu s-a mai simţit o asemenea atmosferă de sărbătoare de pe vremea Generaţiei de Aur. Sau de la al doilea descălecat al lui Gică Hagi, la partida cu Ungaria, în 1999.
Dacă la Istanbul "naţionala" s-a deşteptat, aseară a venit confirmarea că suporterii au regăsit prima reprezentativă. Că au poftă să revină lîngă echipă, că au speranţe. Pentru Brazilia, pentru reînvierea marilor succese.
Să plîngi de emoţie!
Numele tuturor jucătorilor au fost primite cu aplauze, publicul a participat activ la prezentarea lotului. Steguleţele "tricolore" au fost agitate de zor, din peste 50 de mii de piepturi s-a strigat "România, România!" de tremura carnea pe tine de mîndrie!
Iar coregrafia de la peluză te lăsa fără glas şi cu ceva lacrimi în ochi, ca pe Dorin Goian. Bannerul imens pe care era scris: "Cu toţii eram regimente române, Moldova, Muntenia, Ardeal" şi multitudinea de steaguri fluturate pe fondul imnului naţional au dat aripi fotbaliştilor noştri. Olandezii au fotografiat cu respect marea de bucurie "tricoloră", impresionaţi şi ei de desfăşurarea de forţe din tribune.
Olimpicii, aplaudaţi de tot stadionul
Toţi medaliaţii de la JO Londra au fost invitaţi de organizatori pentru a fi ovaţionaţi de spectatori înaintea începerii partidei. Întreg stadionul s-a ridicat în picioare şi, în ap
