Articol apărut în DIlema, nr. 551, 24-30 oct. 2003

1984 apare la Londra în ziua în 8 iunie 1949. Orwell a scris bolnav de tuberculoză, în chinuri, primul jet pe hîrtie a fost în '47, după care cade la pat, epuizat. De Crăciun este internat într-un sanatoriu unde doctorii îi interzic să folosească maşina de scris. Orwell ascunde un stilou sub saltea şi timp de un an, 1948, corectează intens romanul căruia îi reproşează moliciunea (!), stilul prea tineresc şi congestionat. Editorul Warburg primeşte manuscrisul în decembrie 1948 şi comunică redactorilor săi: "E una din cele mai îngrozitoare cărţi din cîte am citit vreodată... Văd aici un atac deliberat şi sadic împotriva socialismului şi, în general, a tuturor partidelor socialiste... (aşa a rămas clişeul, vezi mai jos replica lui Orwell - n. mea) E o carte mare, dar rog să fiu scutit în viitor de lectura unei cărţi asemănătoare...".

Succesul este fulgerător şi incontestabil, deşi el îi scrie prietenei sale, Celia Kirwan, că "nu-mi place, dar nu sînt total nemulţumit de cartea asta..." Din primele săptămîni, tirajul atinge în Anglia şi Statele Unite 400.000 de exemplare. Critica îl întîmpină şi îl judecă în conformitate cu politica la zi, în acele dintîi zile ale "războiului rece", expresie lansată tot de el în vocabularul vremii: cu scîrbă de comuniştii occidentali şi răsăriteni care nu ezită să arunce romanul la-lada-de-gunoi-a-istoriei (cum făcuseră şi cu scrierile lui Köestler şi Camus), cu entuziasm de anticomuniştii care văd în imperiul lui Big Brother întruchiparea cea mai violentă şi convingătoare a socialismului biruitor în Uniunea Sovietică.

Orwell - cel care se definise, cu geniul formulelor sale, "un anarhist conservator", membru pînă în ultima sa clipă al Partidului Laburist englez - îi cere imediat editorului său să publice un comunicat prin care refuză orice interpretare unilaterală,