- Comentariu - nr. 202 / 17 Octombrie, 2012 Majoritatea ministrilor Educatiei, din perioada postrevolutionara – dar si guvernele din care au facut parte –, ne-au spus, fiecare la vremea lor, ca "Invatamantul (Educatia) este o prioritate nationala.” Slogan ce suna frumos, daca n-ar fi fost… mincinos! Pai, cum am crede noi – cei de pe margine, ori chiar actuali sau fosti slujbasi ai scolii – ca e "o prioritate nationala”, cata vreme educatiei (invatamantului) nu i s-a acordat, niciodata, in cei 22 de ani de la Revolutie, fondurile cuvenite (promise, de regula, in campaniile electorale), iar, pe de alta parte, de tot atatia ani, asistam la experimente nereusite, pe care titularii portofoliului Invatamantului (umbre palide ale unora ca Spiru Haret, Ilie Murgulescu, Athanase Joja etc.) s-au incapatanat sa le prezinte drept "reforme”. Este inadmisibil ca soarta milioanelor de elevi (viitorul Romaniei) sa fie la cheremul unor lideri care nu doresc decat voturi si care cred (din nepricepere, dar si din rea-vointa) ca la invatamant, ca si la fotbal si in agricultura, se pricepe toata lumea. Grava eroare! Culmea este si ca, pe fondul subfinantarii, au fost numeroase cazuri de risipa a fondurilor alocate domeniului. Un singur exemplu. Aflat intr-o vizita prin mai multe unitati scolare de prin Moldova, actualul ministru al Educatiei, Cercetarii si Inovatiei (MECI), Ecaterina Andronescu, constata, la un moment dat, ca exista cazuri in care firmele de constructii "au incasat sume de aproape trei milioane de lei si au sapat doar o groapa”. Deci, ca exista o risipa mare de resurse, cata vreme, la nivelul tarii – adauga Andronescu – erau circa 4.000 de santiere deschise (inclusiv pentru 164 de campusuri scolare), fara a avea finantarea asigurata. Ce releva aceste aspecte? Ca fiecare ministru al Educatiei, indiferent ca este fost, nou sau viitor, vede problemele invatamantului din al