Tabloidizarea media a început de mult timp. Procesul a fost lent iniţial, legat mai mult de copierea stilului senzaţional pe care îl vedeam în media din occident. Competiţia, nevoia de rating şi audienţa care aduc publicitatea au determinat alunecarea către subiecte şi personaje "de rating" în detrimentul celor "intelectuale". Desigur, vocile diverşilor oameni-emblemă din presă au criticat această tendinţă de tabloidizare, dar de multe ori cu jumătate de gură... pentru că la sfârşitul lunii trebuia să fie plătite salarii, din veniturile obţinute. Implicarea puternică a politicului în media şi reducerile de costuri din perioada crizei au fost loviturile, dacă nu finale atunci măcar dure, date presei româneşti în ultimii ani.

Astfel, pe lângă vedetele din muzică, fotbal sau pur şi simplu din viaţa de noapte şi cluburi, au apărut politicienii sau afaceriştii cu vocaţii media. Aceste personaje, marginal mai "intelectuale" decât playboy-ii obişnuiţi, au fost create în special de posturile de ştiri. Oa-meni care ar trebui pur şi simplu ignoraţi total sau subiecte care ar trebui să apară în ştirile serii doar odată cu sentinţele definitive ale instanţelor de judecată, ţin cu săptămânile emisiunile sau reportajele acestor posturi şi reviste de ştiri - din toate trusturile concurente, de peste tot din ţară...

Aşa am avut telenovela Dan Diaconescu - Oltchim, sau cea Cristi Sima - WBS. Ambele subiecte puteau fi epuizate în două ştiri de câte 30 de secunde, res-pectiv în două articole de cel mult 500 de caractere, cu tot cu spaţii: unul atunci când a apărut "bomba" respectivă, altul la finalizarea evenimentului. În schimb, am avut nenumărate emisiuni TV şi acoperire media largă întinsă pe câte o săptămână pentru fiecare eveniment în parte... iar exemple de astfel de ştiri "breaking news" abundă din păcate în media. Nu doresc să mai consum şi eu cerneală şi hârtie pe