Acest articol a fost scris impreuna cu cititorii si va fi publicat in editia tiparita a Gazetei Sporturilor de joi, 18 octombrie. Va multumesc!
Dupa ce “nationala” Romaniei a fost de atitea ori criticata pentru ca a ucis fotbalul, acum s-au schimbat rolurile: fotbalul a doborit “nationala” Romaniei.
Fotbalul, subsemnat cu nume olandez. La Istanbul, “tricolorii” au izbutit un meci bun, nu perfect, dar bun. Au ajuns mai repede in fata portii, au combinat mai mult, au alergat mai mult. Cu batavii, insa, ne-au lipsit calitatea si experienta marilor competitii. Si daca bara lui Torje era gol, si fara penaltyul dat adversarilor, si cu penaltyul refuzat noua, echilibrul de forte din teren nu ar fi variat dramatic. Diferenta de valoare nu dispare dupa citeva scaparari din calcii. Tinind cont ca selectionata lui Van Gaal n-a aliniat toate vedetele pe Arena Nationala, raporturile din Grupa D incep sa se clarifice: ne batem, realist si deloc surprinzator, de fapt, doar pentru locul doi.
Da, am gresit nepermis in fata portii, da, convocarile lui Cocis, Grozav, Pintilii, Bourceanu, Stancu sint discutabile, pentru public, daca nu si pentru selectioner. Dar dupa 1-4 cu Olanda, ni se impune acest adevar mai presus de orice discutie: atit putem, atit poate fotbalul nostru in acest moment. La selectie e rost de reglaje pe termen scurt, dar nivelul de ansamblu se modifica pe durata unei generatii sau doua.
Cealalta evidenta, in cheie optimista, de data asta, o reprezinta schimbarea de atitudine a “tricolorilor”. Privilegiul nostru de invinsi, caci si invinsii au parte de privilegiile lor, nu-i asa?, a fost sa vedem, la Bucuresti, echipa Olandei tragind de timp. Ne-a costat scump aceasta distractie, dar a meritat. De cite ori, in meciurile cu miza, am avut noi initiativa atacului?
Iata marele plus, saltul mult asteptat, pe care-l trecem in dreptul “tricolor
