În zilele de 2–5 octombrie a.c., s-a desfăşurat al XV-lea Simpozion Naţional „Prof. dr. Dimitrie Gerota“. Dacă asupra acestei reuniuni vom reveni cu detalii într-un număr viitor, ne vom referi cu această ocazie la două sesiuni interdisciplinare, centrate pe terapia intensivă, moderate de prof. dr. Florin Costandache: mituri privind nutriţia pacientului chirurgical, respectiv etica sfârşitului de viaţă în terapia intensivă.

Miturile nutriţiei

În prima parte, dr. Alida Moise şi colab. au prezentat postul alimentar preoperator. Validat în manage­mentul bolnavului chirurgical acum mai multe decenii pentru a combate riscul de aspiraţie pulmonară, de greţuri şi vărsături, eventraţie sau fistule, oprirea alimentării din preziua operaţiei este considerată astăzi depăşită şi înlocuită cu administrarea de lichide clare cu două ore înainte de intervenţia chirurgicală. S-a dovedit că, pe lângă faptul că nu favorizează riscurile de mai sus, oferă un aport energetic pentru contracararea stresului operator, scade rezistenţa la insulină, stimulând imunitatea. În cazul unui pacient cu evacuare gastrică întârziată, intervalul de post alimentar creşte la şase ore. Dr. Natalia Mincu şi colab. au detaliat relaţia proteinelor cu chirur­gia. Comunicarea a Publicitate întărit afirmaţia că postul alimentar preoperator nu este necesar, mai ales că în aceste condiţii sinteza proteică scade cu până la 30%. Reluarea alimentaţiei postope­rator (dr. Carmen Bălescu şi colab.) trebuie să fie făcutăfără o lungă perioadă de aşteptare, deoarece stresul operator stimulează axul hipofizo-corticosuprarenal, cu elibe­rare în exces de hormonii catabolici. Desigur, nutriţia trebuie nuanţată după comorbidităţi, dar nu există necesitatea trecerii la nutriţia parenterală. În intervenţia sa, prof. dr. Florin Constandache a consiliat mode­rarea unui prea mare entuziasm nu­tri­ţio­