Normal ca daca situatia ar fi stat invers, si 7,4 milioane de romani s-ar fi strans la urne ca sa dea un vot de blam liderilor USL, Crin Antonescu si Victor Ponta, Alianta Romania Dreapta si-ar fi mobilizat activul de baza si l-ar fi plantat in scaunele de la Arena Nationala intr-o demonstratie de forta. Dar cum asta inca nu s-a intamplat, scriem compunere (Filantropica) despre USL.
Daca am fi avut curaj, o faceam si pe vremea lui Nicolae Ceausescu. Si atunci, optzeci de mii de oameni pe un stadion sau cinci mii la Sala Palatului, toti membri de partid, pretindeau ca vorbesc in numele tarii - apropos, remarc disidenta discreta a lui Marian Vanghelie, care a declarat ca "mesajul romanului, in acest moment, este ca nu se mai poate" (au venit deci la Arena Nationala sa-l dea jos pe Ponta?!?).
Cu un lucru, insa, Ceasusescu n-ar fi fost de acord: ca delegatii din Marea Adunare Nationala sa motaie in scaune. Iata ca in dictatura lui Traian Basescu nu aresteaza nimeni pe motiv de dispret si oboseala.
Ce nu pricep eu si nimeni dintre cei care inteleg sa sanctioneze derapajele barosanilor indiferent de culoarea lor este de unde a tras concluzia USL ca 7,4 milioane de romani sunt fix electoratul sau. Nici "mester carmaciul" nu tinea cont de detalii, fiecare 23 August cu stadioane pline-ochi insemnau pentru el sute de mii de declaratii de dragoste.
Normal ca fiecare isi construieste campania electorala dupa cum il taie capul, nu spun eu ca desfasurarea de la picioarele faraonilor uselisti reprezinta o eroare care va avea repercusiuni pe masura.
Insa nici efect de capitalizare nu va avea. E multimea vida. Acest popor nu de demonstratii de forta are nevoie, ci de iubire. Dupa cum MIG-urile, tancurile si rachetele intercontinentale nu inmoaie simtirea privitorilor la parada de Ziua Rusiei, nici romanii aflati la televizor
