„Cum comentăm graţierea pedepselor cu închisoare mai puţin de 6 ani? Ca sa comentez aceasta provocare, fiindcă, oricum, punctul meu de vedere nu contează, încerc un exerciţiu de gândire, abordând problema mai larg punându-mi câteva întrebări. Cine a dispus aceste pedepse? De ce s-a ales şase ani şi nu 5 sau 4? De ce nu s-au ales condamnaţii bolnavi, bătrâni, cu probleme familiare deosebite şi cei care nu constituie pericol social? Propunerea are argument afectiv sau cerebral? Fiindcă trăim o democraţie plină de suspiciuni, ce interese se ascund în spatele acestei propuneri? Are cineva mustrări de conştiinţă pentru eventualele recomandări făcute magistraţilor? Răspunsurile la aceste întrebări ar fi foarte interesante la o dezbatere în jurul unei mese rotunde. Eu nu am loc de întors şi voi fi foarte tranşant. Cele trei instanţe de judecată (fond, apel, recurs) care au dispus pedepsele, chiar dacă au fost subiectivi, au cântărit bine deciziile iar anularea lor, numai Dumnezeu are dreptul s-o facă. S-a ales şase ani fiindcă în această perioadă se încadrează anumite VIP-uri. Cel care a propus graţierea a cântărit afectiv propunerea, având pe cineva apropiat în detenţie, ignorând componenţa cerebrală. Dacă costurile cu întreţinerea deţinuţilor cu pedepse sub şase ani afectează mult bugetul de stat sau nu mai sunt locuri în penitenciare, discutăm cerebral, logic, obiectiv. În acest caz trebuie întărite forţele preventive arestării şi înăspririi pedepselor cu execuţie. Oricare cetăţean liber, dacă i s-ar explica argumentele acestei iniţiative, ar fi de acord cu propunerea, cu excepţia recidiviştilor şi a celor care constituie pericol social. Nu recunosc alt semn al superiorităţii decât bunătatea, dar nu pot să judec deţinuţii la grămadă”, Nicu Bercea

„Un gest pripit, necugetat, făcut, nu atât din grija faţă de aceşti deţinuţi şi de condiţiile lor de detenţie, cât d