Vinovat pentru înfrîngerea cu Olanda trebuie socotit și Pițurcă, principalul artizan al izbînzii obținute săptămîna precedentă în Turcia fiind citit, dominat și învins de Van Gaal. Nu prin KO, cum arată scorul, dar la puncte. Conform unei opinii mai largi, eroarea tehnicianului a constat în faptul că, prea încrezător în steaua “tricolorilor”, a folosit la București aceeași garnitură ca și la Istanbul. Surprinzător, n-a schimbat nimic în formula de start, deși fotbaliștii români, îndeobște cei din campionatul intern, nu sînt obișnuiți să susțină partide oficiale, cu miză, la intervale scurte. Că ar trebui să reziste unui asemenea ritm e altă mîncare de pește. Cert e că nu reușesc, să ne reamintim de barajul cu Slovenia din 2001: 4 zile după o evoluție încurajatoare la Ljubljana, “naționala” a clacat și a ratat calificarea la București!
Din păcate, Pițurcă n-a ținut cont că titularii utilizați la Istanbul pot fi obosiți, nu atît fizic, cît mental, de unde cascada de gafe a fundașilor laterali și lipsa de sincronizare a “centralilor”. Dacă n-ar fi trăit sub o imensă presiune psihică, de presupus că băieții noștri ar fi greșit mai puțin. Au gafat mai ales Tamaș și Raț, D. Goian și Chiricheș, dar nu numai ei, ci și Grozav, B. Stancu, Bourceanu, Pintilii și Torje. Nu și Marica, excepția menită să confirme regula. Amănuntul că însuși selecționerul a pus sub semnul îndoielii, după meci, decizia de a nu schimba garnitura vorbește de la sine. Autocritica îl incriminează.
Unii pretind că ne-au curățat, nu obligatoriu în această ordine, Tătărușanu, Tamaș, fazele fixe și arbitrul. Scoțianul ne-a nedreptățit, dar nu ne-a și furat. În rest, am plătit scump relaxarea din fazele fixe, boemia, neatenția. Am încasat în urma lor 3 goluri, însă nu-i de acuzat Pițurcă. Nu neapărat el sau cu precădere el întrucît astfel de faze nu pot fi pregătite sută la sută. Rămîn la mîna
