Pentru că am scris despre inteligenţa preşedintelui Traian Băsescu atunci când a declarat că, în ce priveşte condamnarea oficială a comunismului, a “cedat în faţa inteligenţei”, revin cu reversul medaliei. Cu momente când nu a cedat.
Nu mă refer aici la ieşiri verbale nedemne de un şef de stat, deşi Traian Băsescu trebuia să-şi asume condiţia. Nu contează că expresii ca “găozar” sau “ţigancă împuţită” au fost rostite în mediu privat. Băsescu trebuia să ştie că este şef de stat şi pe colacul WC şi că decenţa e o virtute politică esenţială.
Mă refer la nerozia, emisă din calcule strict electorale, de a propune poporului un pseudoreferendum pe tema reducerii numărului de parlamentari la 300 şi a legislativului la o singură cameră. În acest caz, preşedintele a “rezistat eroic în faţa inteligenţei”. În primul rând, a speculat în mod josnic resentimentele populare, în mare măsură justificate, faţă de clasa politică. Argumentul principal al respectivei campanii se referea la economia bugetară. Populism pur. Cât costă, la nivelul unei naţiuni, întreţinerea a încă 200 de parlamentari? Se pot mări pensiile cu mai puţin de un ban.
A doua temă a pseudoreferendumului a fost renunţarea la una dintre camerele Parlamentului, pentru, cică, a eficientiza instituţia. Ca şi cum cu două camere, cum sunt acum, nu am avea destule legi proaste, mai avem nevoie să fie adoptate şi cu maximă celeritate! Un filtru în plus nu strică niciodată.
De ce spun pseudoreferendum? Pentru că nu a avut datele necesare unei legale consultări populare privind o eventuală revizuire a Constituţiei. A rămas la rangul unui sondaj de opinie solicitat de preşedinte. În acel caz şi în altele, preşedintele Traian Băsescu nu a “cedat în faţa inteligenţei”. Când spun asta mă refer şi la promovarea pentru viitorul Parlament a unui Mihail Neamţu, a cărui mare calitate era de ţopăi prin preajma
