Pe 18 octombrie 1716, armata condusă de Eugeniu de Savoya, victorioasă împotriva Imperiului Otoman, intră în Cetatea Timişoara, deschizând drumul spre civilizaţie şi dezvoltare
Cetatea Timişoara s-a aflat care s-a aflat sub ocupaţie otomană 164 de ani, începând din 1552. Încercarea de recucerire a Timişoarei de către creştini are loc de mai multe ori, dar fără rezultat, până în 1716.
În fruntea armatei Imperiului Habsburgic ajunge prinţul Eugeniu de Savoya, care după ce câştigă lupta de la Petrovaradin (la 5 august 1716), începe asediul Timişoarei. La 28 august, imperialii şi-au stabilit tabăra la Beregsău, în apropierea Timişoarei.
Comandantul avea în subordine 58 de batalioane şi 211 escadroane, iar după ce va eşua în câteva atacuri, ia hotărârea să realizeze o blocadă prin închiderea tuturor căilor de acces spre cetate. Planul lui Eugeniu de Savoya prevedea construirea mai multor tranşee şi şanţuri de comunicaţie în vederea creării de condiţii favorabile trupelor sale de a se apropia cât mai mult de zidurile cetăţii.
După ce trupele ajung sub Cetatea Timişoara, Eugeniu de Savoia a ordonat ca toţi toboşarii, trompetiştii şi flautiştii să înceapă să cânte muzică veselă. La auzul zgomotului, trupele otomane au urcat pe ziduri pentru a vedea ce se întâmplă. A fost momenul în care imperialii au început atacul.
În ziua de 16 septembrie, prinţul Eugeniu de Savoya adresează turcilor o somaţie de predare, fără răspuns însă. La 1 octombrie 1716 are loc un asalt în urma căruia suburbia Palanca Mare, incendiată de turci, ajunge în mâinile austriecilor.
A urmat atacul decisiv asupra porţii Forforos, devenită mai târziu "Poarta Prinţului Eugen". Garnizoana turcească, care avea 18.000 de soldaţi, nu a putut face faţă, iar pe 12 octombrie 1716, este nevoită să predea cetatea.
Eugen de Savoia s
