Interviu cu dr. Anca-Michaela Israil (Institutul Cantacuzino, Bucureşti) – O mare personalitate cum este George Emil Palade, singurul laureat român al Premiului Nobel pentru medicină, întruneşte o serie de elemente aparte, moştenite, îmbinate armonios în alcătuirea sa psihomentală. Sunteţi nepoata de soră (Adriana) a savantului; vă rog să ne spuneţi dacă există în ascendenţa sa personalităţi aparte, ieşite din tiparul obişnuit. – Da, există personalităţi aparte. Şi nu puţine. Ele au avut anumite laturi accentuate, surprinzătoare, uneori originale. Regăsesc multe dintre ele în G. Em. Palade, însă minunat armonizate şi reprezentate la o cotă înaltă. Cum ştiţi, George a fost un excelent anatomist, înzestrat cu un deosebit talent la desen. De altfel, a şi ajutat-o, în acest sens, pe sora mamei lui, Alexandrina Enăchescu Cantemir, etnografă cu studii la Viena, la rândul ei foarte talentată la desen şi pictură. De altfel, sora ei, Aurelia Cantemir, a fost pictoriţă la modul profesionist. Nu pot trece nici peste faptul că bunicul lui G. Em. Palade, institutorul Ioan Cantemir (1854–1890) a fost înzestrat la desen şi pictură, proba stă în faptul că a realizat, printre primii, hărţi ale ţinuturilor muscelene şi chiar manuale de geografie, cu iconografia realizată de el. Evident, m-am oprit acum la o singură însuşire, din multe altele. Bineînţeles, trebuie adăugate şi însuşirile deprinse… Cum aş putea trece peste impactul pe care l-au avut asupra lui ambianţa familială, stilul vieţii şi reprezentările privitoare la strămoşi cu un profil aparte? Deoarece savantul a făcut parte dintr-o familie cu multe generaţii de intelectuali: preoţi, învăţători, profesori, oameni de cultură şi artă. Atmosfera în care a crescut şi s-a format a fost una de muncă, studiu, conştiinciozitate, seriozitate, dar şi de bună dispoziţie, căldură sufletească, în care copiii se puteau bucura