Campania electorală a început în forţă, înainte de vreme. Uitându-ne la cele două echipe care au intrat deja pe teren, pare evident că, dacă vrem să votăm, vom fi victimele inevitabile ale paradigmei politice în care suntem blocaţi de 22 de ani.

Dacă ne uităm la cei 8 ani de domnie a preşedintelui Băsescu, vom observa că toată lumea s-a aliat cu şi s-a despărţit de toată lumea. În prezent, ARD este o alianţă conjuncturală menită a se bate cu alianţa politică USL; aceasta din urmă este o alianţă între două partide mari (PSD şi PNL), teoretic adversare în 2009, când PSD era în alianţa de guvernare cu PDL; acesta din urmă este un partid care, în 2004, a venit la guvernare în cadrul Alianţei politice D.A., din care făcea parte împreună cu PNL; ambele partide, pentru a prelua guvernarea din mâinile PSD, cel care câştigase, de fapt, alegerile în 2004, au intrat în alianţă cu UDMR şi PC (denumit atunci PUR); a fost soluţia imoral impusă şi, ulterior, regretată de dl preşedinte Băsescu. Această alianţă conjuncturală s-a „spart" în 2007, PNL rămânând la guvernare împreună cu UDMR, dar fiind susţinut, de facto, de PSD.

Nu e de mirare că pare a nu exista o ieşire din această paradigmă.

Şi totuşi, în timp ce aceşti domni joacă liniştit poker, noi toţi suntem în mijlocul unei furtuni perfecte: falimentul este o stare de facto pentru cei peste 700.000 de români care sunt datori la bănci şi nu mai au resurse de plată; sistemul românesc de sănătate, cel de învăţământ, siguranţa şi ordinea publică, aproape toate sunt în stare de faliment virtual, fiind părăsite masiv de cei care lucrau în aceste sisteme şi care au fost invitaţi, la propriu, să plece; ţări mult mai norocoase ca noi, cum sunt Grecia sau Spania, sunt în faliment, cifra şomajului ajungând la nivelul ameţitor de 25%; multe milioane de români, aduşi în stare de a-şi dispreţui ţara şi rădăcinile, c