Care ar fi alternativele unei familii care are un copil de câteva luni şi totuşi ambii părinţii trebuie să meargă în continuare la serviciu? Într-o societate normal, aceste lucruri n-ar trebui să constituie o problemă. Ne confruntăm, totuşi, cu o criză acută de creşe. În Timişoara, de exemplu, sunt doar 13, şi acelea funcţionează la jumătate din capacitatea normală.
Cu bebeluşii pe lista de aşteptare
O problemă serioasă cu care se confruntă societatea românească este lipsa creşelor. Iar acest neajuns a fost resimţit şi mai puternic în viaţa proaspeţilor părinţi atunci când guvernanţii au decis micşorarea cu un an a perioadei în care unul dintre părinte îşi poate lua concediu pentru creşterea copilului. În această situaţie ce-i rămâne de făcut unei familii în care mama e nevoită să se întoarcă după cel mult şase luni, indiferent de motiv, la locul de muncă?
O soluţie ar fi creşele de stat. Ar fi. Acestea, însă, sunt foarte puţine. În Timişoara, de exemplu, funcţionează doar 13, având disponibile 365 de locuri. Concurenţa este, uşor de dedus, acerbă. Potrivit Simonei Stoca, medic coordonator de creşe din cadrul Spitalului de Copii “Louis Ţurcanu”, acum există peste cinci sute de persoane pe listele de aşteptare: “Există posibilitatea să se mai elibereze din locuri, fie pentru că părinţii rămân şomeri, fie pleacă în străinătate, fie au găsit o altă oportunitate pentru a-şi îngriji copilul”.
Înscrierile se fac cu un an înainte, iar una dintre condiţiile importante pentru acceptarea copilului la creşă este adeverinţa care atestă locul de muncă al părinţilor. De îndată ce s-a stabilit acest aspect, adaugă Simona Stoca, există categorii de persoane care au prioritate în demersul de obţinere a unui loc la creşă: “Cazurile sociale sunt cele care au întâitate, de exemplu copilul cu un părinte unic întreţinător de familie. De