„Alejandro, Alejandroooo Ale-Alejandroooo, Fernandoooo tralalalaaa...“ Lady Gaga urlă din telefonul unei doamne cu o aparenţă mai de mamaie, aşa. Şi urlă, şi urlă, că mamaie îl aude greu, iar cînd îl aude, trebuie să-l caute îndelung într-o sacoşă uriaşă, cu de toate. Între timp, tot vagonul de metrou o ascultă pe Lady Gaga, mai că unii bîţîie din picior în ritmul muzicii. Lady Gaga, cu rochiile ei din fleici, cu tocurile pantofilor puse invers, fardată peste limitele bizarului, nu pare a fi o alegere pe care doamna respectivă s-o fi făcut-o conştient. O sonerie de telefon surprinzătoare. Dar, iarăşi, o fi primit şi ea telefonul de la nepoţi, cu tot cu soneria cu pricina.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp Căci ai fi tentat să spui că omul îşi alege şi soneria de la telefon după chipul şi asemănarea sa. Aşa o fi. Am văzut domnişoare fragile din telefonul cărora ies nişte melodii de alean, duioase, să rupă inima ascultătorului. Pînă aici, totul părea a se îmbina perfect. Imaginea fetei şi soneria. Toată logica e ruptă însă în momentul în care posesoarea telefonului răspunde sec: „Ia zi, fă“. Mai sînt apoi soneriile alea apocaliptice, coruri întregi de femei îndurerate, ştiţi coloana sonoră din Troia, ăla cu Brad Pitt. Cred că doamna cu aşa sonerie e contabilă şi are principii. Văd, văd deja măreţia copleşitoare a unor şiruri de cifre, de balanţe şi de plăţi unduind epocal. Haioşii au sonerii cu orăcăit de broaşte, greieri, cucurigu – un întreg bestiar – sau sonerii cu o voce bărbătească repetînd obsesiv, cu un accent pe care nu reuşesc să-l aşez niciunde, „Scoală, băăăă!“. Sau cu gîngurit drăguţ de bebeluşi. Manelele, hip-hop, muzică de club, tot ce vrei şi ce nu vrei. O adevărată cultură a ring-tonurilor. Înţeleg că multe dintre ele sînt inspirate de diverşi comedianţi locali. De pildă, fanii unui domn