Trebuia să zăbovesc opt ore la București. Degeaba mi-am sunat prietenii, unul era prins de deadline-ul revistei, celălalt și-a pus telefonul și nu l-a mai luat de-acolo, al treilea nu a sosit în capitală deși plănuia să vină… Stăteam acolo și nu era ce să fac. Într-un târziu, m-a sunat cel care și-a amânat călătoria și mi-a spus să mă duc la Cărturești, o să fie fain, o să mă simt bine.

Am luat taxiul, am ajuns și am avut parte de o experiență care se cere repetată măcar pentru că n-am fost la înălțimea ei: eram frânt de oboseală, de plictiseală și de autoflagelare: de ce, Doamne, de ce n-am făcut rezervare pe avionul de mai-nainte?!

Dar la Cărturești a fost bine. Niciodată n-am mai umblat într-o librărie atât de plăcut și de omenesc labirintică. Alexandra, librăria cea mai mare din Budapesta, e foarte elegantă și foarte rigidă: sticlă peste tot, curățenie ce te exasperează, linii drepte oriunde te-ai uita. La Cărturești, m-am delectat cu liniile unduitoare ale bunei dispoziții.

Am stat acolo vreo două ceasuri, mi-am folosit laptopul, am băut infuzii de fructe, m-am plimbat printre rafturi și mi-am promis că o să mă întorc negreșit. Niciodată n-am văzut un spațiu mai adecvat pentru cultură. Mai să-mi pară rău că nu trăiesc la București.

Trebuia să zăbovesc opt ore la București. Degeaba mi-am sunat prietenii, unul era prins de deadline-ul revistei, celălalt și-a pus telefonul și nu l-a mai luat de-acolo, al treilea nu a sosit în capitală deși plănuia să vină… Stăteam acolo și nu era ce să fac. Într-un târziu, m-a sunat cel care și-a amânat călătoria și mi-a spus să mă duc la Cărturești, o să fie fain, o să mă simt bine.

Am luat taxiul, am ajuns și am avut parte de o experiență care se cere repetată măcar pentru că n-am fost la înălțimea ei: eram frânt de oboseală, de plictiseală și de autoflagelare: de ce, Doamne, de ce n-am făcut r