Un randament de 7,4% pe an pare tentant în comparaţie cu depozitele bancare. Cel puţin acum. Va fi la fel însă şi peste 5 ani, când obligaţiunile ajung la maturitate? Ţineţi cont de riscurile unui pariu cu inflaţia, în condiţiile în care GDF va plăti o dobândă fixă.
Ieri a început oferta publică pentru emisiunea de obligaţiuni a companiei GDF Suez (teoretic, se va încheia pe 23 octombrie, dacă nu se ia decizia prelungirii sale în cazul în care investitorii nu se înghesuie). Sunt scoase la vânzare maximum 25.000 obligaţiuni, cu o valoare nominală de 10.000 lei fiecare, pachetul maxim de subscriere fiind de 8.000 de obligaţiuni, iar cel minim - de o singură obligaţiune.
Suma minimă care poate fi plasată este deci de 10.000 lei, accesibilă şi unor investitori de talie mai mică, singurele necunoscute fiind evoluţia inflaţiei şi a dobânzilor interbancare. Asta pentru că nu avem algoritm de calcul al dobânzii, care să implice o medie dintre ROBOR şi ROBID (dobânzile pentru sumele atrase şi plasate de bănci pe piaţa interbancare), cum se întâmplă deseori în cazul obligaţiunilor municipale, nici o primă peste inflaţia oficială. Obligaţiunile GDF Suez oferă o dobândă fixă, de 7,4% pe an, timp de 5 ani până la scadenţă. Va fi o inflaţie mai mică atunci, astfel încât deţinătorul să iasă în câştig în termeni reali? Având în vedere schimbarea de optică a autorităţilor privind politicile de austeritate, ne îndoim. Se va calma foamea de bani a statului astfel încât să asistăm la scăderea dobânzilor pe piaţa interbancară, iar deţinătorii de obligaţiuni să iasă mai bine decât deponenţii în următorii ani? Ne îndoim şi de acest lucru, statul se împrumută tot mai mult, iar BNR, încercând să plafoneze injecţiile de lichididate destinate băncilor pentru a ţine cursul de schimb în frâu, contribuie la creşterea dobânzilor pe leu.
Ce argument au atunci cei care vo
