O campanie pentru o viaţă cinstită alcătuieşte lista păcatelor care se înscriu sub imperativul „Să nu furi!“. Pentru că, aşa cum nimic nu e simplu pe lumea asta, nici hoţia nu e de un singur fel şi nici chiar atât de uşor de diagnosticat cum ni s-ar putea părea la prima vedere. Da, se pot fura obiecte. Intră hoţul în casă şi fură ce ştie sau ce găseşte. Fură şi cleptomanul, care, îndrăgostit de un lucru anume, îl ia, îl admiră şi pleacă cu el fără să-şi dea întotdeauna seama ce face. Banii se fură tot atât de clar, de la bancomat, din portofel, din buzunar, din bănci, din munca la negru, din management părtinitor sau din seifurile private. Banii se fură şi cu ajutorul industriei cerşitului, când un merţan elegant depune în fiecare dimineaţă un vârstnic cu dizabilităţi pe strada mea, de unde – fie ploaie, fie ger, fie arşiţă ca în pustiul saharian – îl recuperează abia seara. Dar banii se fură şi când „uiţi“ să restitui o datorie, uiţi să dai rest unui client, când eşti zgârcit din cale afară sau când joci jocuri de noroc. Alte lucruri de furat. Informaţia se fură astăzi într-o veselie şi nu numai prin spionajul industrial sau de alt fel, nu numai prin plagia Publicitate t, copiat la teză sau prin compor­tamente neloiale (evaluări lipsite de fairplay: în sport, la concursuri de angajare, la castinguri, la licitaţii, la numiri în funcţii etc.), ci şi „în parteneriat“ cu alte tipuri de hoţii. Concomitent cu furtul de timp, de exem­plu: difuzarea necontenită, în trombă, cu multiple reveniri şi cu lux de amănunte, a ştirilor despre dezastre, violuri, sinucideri şi omucideri, care mănâncă minutele ce s-ar cădea destinate sănătăţii oamenilor şi sănătăţii planetei – respectiv informaţiilor la zi privind starea acestora, dar şi măsurilor de însănătoşire, nu neputinţei în faţa cancerului, în faţa încălzirii globale şi a deşertificării. La furtul de timp plus inform