- Comentariu - nr. 203 / 18 Octombrie, 2012 La ora cand cititi aceste randuri, meciul de fotbal Romania-Olanda se va fi incheiat demult. Pentru orice iubitor de Romania, reprezentata de selectionata de fotbal, sigur ca importante sunt punctele, dar, daca am castigat trei, daca am pierdut doua sau chiar pe toate trei, altceva e important pentru mine. Important este, indiferent de rezultat, ca noi sa fi trimis in teren pe cei mai buni, iar ei sa-si fi facut datoria! Doar asa ne putem asuma cu mare entuziasm victoria si doar asa putem accepta infrangerea ca pe o lectie folositoare pentru urmatoarea confruntare! Mai jos sunt cateva ganduri asternute pe hartie inaintea confruntarii fotbalistice cu Olanda, dar si randuri despre un alt fel de confruntare (in curs de desfasurare, de cel putin 23 de ani) cu "tara morilor de vant”, desi, intr-un fel, tot despre "loturi nationale”, despre echipe reprezentative, despre constiinta datoriei implinite este vorba... Romanii i-au batut pe turci in batalia de la Istanbul! Urmeaza olandezii! Parafrazand un personaj sorescian, "domnule, unspe sa fim, si un...mut bun, ager, si olandezii sunt ai nostri, ai romanilor!. Pa, ce, sa pun ei cu Bucurestiu’ ?!” La Bucuresti, Mutu nu poate fi decat grozav! Dar, sa nu exageram cu entuziasmul! Noi n-am jucat rau la Istanbul, dar turcii n-au fost grozavi! Noi am avut un atacant... Grozav care, dupa ce a primit pasa geniala de la Pintilii, l-a executat cu sange rece pe aventurierul portar turc. I-am invins pe turci cu o reusita personala, a lui Grozav, dar acea reusita a fost posibila cu contributia echipei. Se pare ca la Nationala, din nou, ca in vremurile bune, exista coeziune, exista spirit de echipa, exista motivatie, exista vointa, exista...Piti, selectionerul profesionist si inspirat, care a reusit sa adune laolalta fotbalisti "talentati si iuti de picior”, vorba aceluiasi personaj sorescian.