- Editorial - nr. 203 / 18 Octombrie, 2012 Luni, 15 octombrie a.c., s-au desfasurat la Alba Iulia festivitatile prilejuite de implinirea a 90 de ani de la incoronarea regelui Ferdinand Intregitorul, ca rege al Romaniei Mari. Frumoasa si inegalabila realizare, ce succes istoric al acelei generatii, care, prin lupta darza si sacrificii enorme, a reusit sa aduca sub acelasi sceptru intreaga suflare a provinciilor romanesti: Basarabia si Bucovina, Maramuresul si Dobrogea, Transilvania si Banatul, alaturi de Moldova si Tara Romaneasca. Romania, devenita astfel dodoloata, a crescut mai ceva ca voinicul din poveste, sporindu-si considerabil suprafata si populatia, de la 137.203 kmp si 7,9 milioane de locuitori in Vechiul Regat, la 294.244 kmp si 16,5 milioane de locuitori. Romanii se intreaba probabil, de ce incoronarea s-a intamplat abia la 4 ani (15 octombrie 1922), de la infaptuirea reala a unirii, Transilvania incheind acest proces la 1 decembrie 1918. Cei patru ani au insemnat o perioada extrem de grea si de intensa in care Noua Romanie a trebuit sa-si regleze oficial relatiile internationale, dar si sa realizeze acea reconstructie interioara prin omogenizarea legislatiei si institutionala a tuturor zonelor tarii, in parte venite de sub tutela altor state cu forme si structuri de organizare a societatii total diferite de ale noastre. Un lucru ce trebuie reliefat si care poate fi considerat un adevarat miracol este extraordinarul avant economic si social al Romaniei in noua sa formula. Nu stim exact daca forma de guvernamant, adica regalitatea sau "regasirea surorilor”, ori si una si alta, la care se adauga calitatea clasei politice au fost factorii dinamizatori, dar cert este ca Romania dintre cele doua razboaie mondiale si-a castigat un prestigiu pe care am dori sa-l reeditam cu tot dinadinsul, dar din pacate fara sperante... Leul romanesc a ajuns o moneda mai putern