Calendaristic, practic, inevitabil şi necesar ne aflăm în plinul sezonului cel mai intens de vânzări de artă, al doilea al anului, din septembrie până în luna "nebunia cadourilor", Sfântul Nicolae, Crăciun, Revelion, ba chiar şi Sfântul Ion. Toate casele de licitaţii, 3-4 în Bucureşti, Quadro de la Cluj şi cam atât, funcţionează din plin, alături de alte iniţiative ocazionale, licitaţii, unele umanitare dar cu piese tari, de vânzare clasică, târguri, cam toate la ediţii de tradiţie, expoziţii personale şi de grup, albume şi cataloage bine făcute, o plăcere. Oferta, aşadar, este la ea acasă, în costum de gală. Cererea, în schimb, arată ca vai de lume, cea de nume bun se ascunde, funcţionează ocult, iar vizibilul este sărac, slab, ochii îi strălucesc de dorinţă dar putinţa îi dă peste mâini. Faptul că suntem în plină perioadă electorală, şi una de intensitate vecină cu violenţa, fără milă, fără jenă, pune deşerturi de nisip sub tălpile alergătorilor, trage frâne de mână, amână totul pentru "după". Iar termenul înfrigurării aşteptătoare electorale acoperă o mare şi bună parte din acest sezon. Altfel spus, până la 9 decembrie nu creşte nici iarbă, totul şi toate aşteptând să vadă cine vine după alegeri. La putere, la hăţuri, la bani, adică. Până atunci, cine să mai aibă chef de frumos, de artă, de cultură - ne-aţi luat cultura şi sonorul, odată cu televizorul, cultural, desigur? Deşi am spus-o apăsat, deşi şi alţii au repetat, s-a aflat şi ca zvon, şi ca secret pe care îl ştie toată lumea, că arta plastică este un domeniu de investiţie, mai ales acum, puţini sunt cei care pot spune că au înţeles şi aplică asta.

Casele de licitaţie pornesc oferta la un preţ consistent sub estimarea minimă, cea la care ne raportăm când ne gândim cât "face" un obiect de artă. "Flori" de Octav Băncilă, apreciate la 3,6-3,8 mii de euro se vând cu 2,5 mii. Chiar dacă numele autorului nu