România este „polul budelor" din UE, iar Oltul este, conform datelor preliminare ale ultimului recensământ, judeţul cu cele mai multe locuinţe fără baie în casă. Prin deducţie logică, se poate spune că acest judeţ este polul budelor din UE în Olt, 70% din gospodării au WC-ul în curte.
Pe baza cifrelor statistice, am dat o raită prin judeţ, să aflăm de la „olteni în carne şi oase" ce tip de toalete folosesc în localităţile fără canalizare şi ce obiceiuri sanitare au pentru a nu-şi transforma „budele" în focar de infecţie.
Prima oprire, comuna Piatra Olt, satul Enoşeşti, unde intrăm în vorbă cu doamna Filişanu Elena (63 ani), pe care am oprit-o din drumul ei cu sapa în spate spre „ultimul drum", unde avea în plan să recucerească un „loc de veci" pe care preotul, din greşeală, îl alocase altui sătean. Am întrebat-o pe doamna Lenuţa (cum e cunoscută de săteni) cum îşi fac nevoile oamenii locului. Aceasta ne-a explicat: „Satul nostru n-are canalizare. Toaleta e-n curte la noi. E din bătrâni aşa. Când eram copii tot aşa era. E cu acoperiş, e zidită, e cu bancă înăuntru. E făcută de noi. Iarna e greu, maică, dar iese băiatul şi face pârtie şi noi ieşim mai pe urmă. Şi dacă suntem singuri tot aşa trebuie să facem, că de, copiii nu poţi să-i reţii, maică, de la soarta lor şi de la viaţa lor. Trebuie să se ducă şi ei, mânca-le-aş sufletul, să aibă grijă de familii, că am cinci, n-am numai pe-ăsta. Cinci am maică".
La capitolul îmbăiere, lucurile stau la fel de dur: „Iarna facem la cădiţă. Apa o încălzim pe plită. Încălzim în oale de 10 kile. Într-o cădiţă intră câte două-trei oale. Vara facem tot la cădiţă, dar vara am butoi sus pe ăla şi în grădină. Se încălzeşte apa şi-i dau drumul pe la ăla, cum îi zice? La duş, duş de-ăla. După baie, apa trebuie aruncată. Dar e băiatul cu mine maică. Mă ajută, îmi face şi mâncare".
Doamna Lenuţa e amabil
