PORTRET DE CANDIDAT Desi nu a spus rãspicat dacã va intra în bãtãlia politicã de la toamnã, vestea cã medicul Nelu Tãtaru are de gând sã candideze la “Parlamentare” i-a cam pus pe multi pe gânduri. Unii sunt convinsi cã meritã sã încerce, altii s-au îngrijorat, crezând cã spitalul ar pierde astfel un bun chirurg, iar politicienii care privesc în perspectivã, îi contureazã deja portretul unui adversar serios, mai ales datoritã capitalului de imagine pe care Nelu Tãtaru l-a acumulat în cei 6 ani de când activeazã în “orasul dintre vii”. În tot acest timp, medicul-politician tot la spital poate fi gãsit, printre pacienti cu rãni grave si rude ale acestora, care-i cer ajutorul. Între douã operatii, îsi gãseste timp sã povesteascã despre planurile sale de viitor. Politic sau nu…
A ajuns în Husi în mai 2006 si nu i-a fost necesar mai mult de un an-doi, pentru a se face remarcat. Recunoaste cã nu doar mãiestria bisturiului l-a fãcut respectat, ci si atitudinea. Are un secret învãtat de la un fost dascãl: “M-a învãtat cineva, un profesor, sã vãd în fiecare pacient un prieten sau o rudã apropiatã, ca sã pot sã simt si eu ce simte el. Trebuie sã îl faci sã simtã cã îti pasã de el, acesta e secretul.”, spune medicul Tãtaru. Îl întrerupe des telefonul de pe birou. Rãspunde prompt, de fiecare datã: “Da? Puneti-i un garou! Vã rog sã îi luati si tensiunea, cã vin si eu”! Zâmbeste si se scuzã politicos: “Asa e la spital, tot felul de situatii, în fiecare moment vine câte un pacient. Fiecare cu o plagã înjunghiatã, cu o problemã internã, cineva care s-a tãiat cu drujba, cum a fost chiar azi un caz…”, spune el, în timp ce la usa cabinetului apare o mamã impacientatã, cu un copil în brate. “Vã rog, domnule doctor!…”. Se ridicã instant, se scuzã repede si pleacã: “Copiii niciodatã nu trebuie sã astepte!”, mai spune, pânã sã iasã pe usã.
I-a împlinit o dorintã tatãlui sãu!
