In timp ce popularii europeni discuta la Bucuresti cum sa ne federalizeze iar doamna Reding se amesteca brutal in numirea noilor judecatori, Evghenia, fiica Iuliei Timosenko, este adusa de Elena Basescu la tatal ei. Stiti cine? Guvernatorul Romaniei. Pentru a obtine sprijin politic in apararea fostului prim-ministru al Ucrainei, pus dupa gratii in urma unui proces politic in care au fost incalcate procedurile. Si primeste acest sprijin. Iar langa Bucuresti, in inchisorile Romaniei, tot ca urmare a unui proces politic, zace un alt fost prim-ministru. Al acestei tari. Iar Adrian Nastase nu este singur. “Trofeul Calitatii” a facut victime colaterale. Nevinovati stau dupa gratii si sotii Popovici de la Forum Invest, si altii. Pe ei cine ii sustine?
Traian Basescu, pe vremea in care nu fusese inca demis politic si isi exercita din plin influenta asupra unei justitii pe care a pus-o in genunchi, schimband in opt ani mii de procurori si judecatori, a facut presiuni pentru compromiterea, anchetarea si condamnarea celui mai important adversar politic. Adrian Nastase. Si a reusit. Nastase zace dupa gratii in urma unei mascarade de proces politic. Dar Traian Basescu, de cate ori este intrebat, afirma ca nu s-a bagat. Ca nu si-a exercitat nicio influenta asupra modului in care a decurs ancheta si asupra modului in care cauza a fost judecata. Daca e asa, ar trebui sa aiba fix atitudinea pe care o are fata de un alt fost prim-ministru, al Ucrainei, condamnat tot fara probe la inchisoare de justitia aservita a tarii sale.
De unde pana unde aceasta diferenta de atitudine? De ce Traian Basescu, care nu este amestecat in dosarul Iuliei Timosenko, isi exprima solidaritatea fata de aceasta si pune presiune pe guvernul de la Kiev in vederea solutionarii situatiei acestuia? Si de ce acelasi Traian Basescu, intr-o situatie atat de asemanatoare si in care victima este un fost
