Nu e nici prima, nici ultima dată cînd se întîmplă asta. Literatura este la liber şi, prin urmare, poate intra pe mîna oricui. Asta n-ar fi o problemă, pentru că, dacă e de calitate, ea e maleabilă şi poate vorbi pe limba fiecăruia. Fiind deschisă interpretărilor, îi poate spune oricui cîte ceva, se poate întrupa după chipul şi asemănarea cititorului. Problema apare cînd literatura este deturnată, cînd încetează să mai fie literatură şi e folosită în alte scopuri decît ca purtătoare de informaţie artistică. Asta se întîmplă din prostie, din ticăloşie sau din combinaţia celor două. Unii nu înţeleg rostul cărţilor pe lume, alţii se fac că nu-l înţeleg şi cu toţii se bucură cînd îi găsesc literaturii o utilizare pe măsura lor.

DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furiş Cum spuneam, lucrul acesta s-a întîmplat şi se va întîmpla şi de acum încolo, pentru că lumea nu a dus niciodată lipsă de proşti şi de ticăloşi. Nu contează că de fiecare dată va fi cineva care va încerca să le explice cum e cu literatura şi că sînt într-o mare eroare. Nu asta îi interesează pe ei! Degeaba va veni un E. Lovinescu să le spună că nu e cazul să-l acuze pe Arghezi de pornografie, că „singura pornografie în artă este lipsa de talent“. Rinocerii de ieri, ca şi cei de astăzi, vor continua să tropăie neabătuţi.

În momentul de faţă, cele mai multe televiziuni de la noi nu sînt nimic altceva decît nişte facţiuni beligerante. Singurul lor rost de a exista este să fie aruncate în luptă. Lupta politică şi, de fapt, pentru poziţiile de putere pe care le vizează stăpînii lor. Într-o astfel de situaţie, literatura (ca şi alte activităţi de pace) nu-şi are locul. Este însă folosită, cînd interesele o cer, ca armă. Am văzut asta de mai multe ori: şi cînd Ovidiu Verdeş era pus la zid pentru un fragment din romanul