Vinovat pentru infrangerea cu Olanda trebuie socotit si Piturca, principalul artizan al izbanzii obtinute saptamana precedenta in Turcia fiind citit, dominat si invins de Van Gaal. Nu prin KO, cum arata scorul, dar la puncte. Conform unei opinii mai largi, eroarea tehnicianului a constat in faptul ca, prea increzator in steaua “tricolorilor”, a folosit la Bucuresti aceeasi garnitura ca si la Istanbul. Surprinzator, n-a schimbat nimic in formula de start, desi fotbalistii romani, indeobste cei din campionatul intern, nu sunt obisnuiti sa sustina partide oficiale, cu miza, la intervale scurte. Ca ar trebui sa reziste unui asemenea ritm e alta mancare de peste. Cert e ca nu reusesc, sa ne reamintim de barajul cu Slovenia din 2001: 4 zile dupa o evolutie incurajatoare la Ljubljana, “nationala” a clacat si a ratat calificarea la Bucuresti!
Din pacate, Piturca n-a tinut cont ca titularii utilizati la Istanbul pot fi obositi, nu atat fizic, cat mental, de unde cascada de gafe a fundasilor laterali si lipsa de sincronizare a “centralilor”. Daca n-ar fi trait sub o imensa presiune psihica, de presupus ca baietii nostri ar fi gresit mai putin. Au gafat mai ales Tamas si Rat, D. Goian si Chiriches, dar nu numai ei, ci si Grozav, B. Stancu, Bourceanu, Pintilii si Torje. Nu si Marica, exceptia menita sa confirme regula. Amanuntul ca insusi selectionerul a pus sub semnul indoielii, dupa meci, decizia de a nu schimba garnitura vorbeste de la sine. Autocritica il incrimineaza.
Unii pretind ca ne-au curatat, nu obligatoriu in aceasta ordine, Tatarusanu, Tamas, fazele fixe si arbitrul. Scotianul ne-a nedreptatit, dar nu ne-a si furat. In rest, am platit scump relaxarea din fazele fixe, boemia, neatentia. Am incasat in urma lor 3 goluri, insa nu-i de acuzat Piturca. Nu neaparat el sau cu precadere el intrucat astfel de faze nu pot fi pregatite suta la suta. Raman la mana
