Jerome Olive, directorul general al Automobile Dacia, a explicat jurnaliștilor prezenți ieri la uzina de la Mioveni de ce viitorul Dacia este în România și cum trebuie înțelese recentele declarații ale numărului doi din cadrul grupului Renault, Carlos Tavares, cu privire la necesitatea creșterii competitivității.
Mai mult mirat decât supărat pe faptul că unii români par convinși că activitățile din țara noastră ale grupului francez sunt tot mai aproape de a fi mutate în alte zone geografice, șeful Automobile Dacia a explicat încă o dată de ce un astfel de viitor este puțin probabil. Conform lui Jerome Olive, care nu s-a sfiit să declare că este timpul „ca unii să nu mai delireze” pe această temă, cele două miliarde de euro investite de Renault până la începutul acestui an în România, la care doar în 2012 se adaugă încă 250 de milioane de euro, dovedesc că francezii au intenții serioase și că viitorul uzinei de la Mioveni este unul sigur cu condiția creșterii competitivității.
Noțiune tot mai des clamată de oficialii Renault, această continuă creștere a competitivității a devenit „esențială” odată cu intrarea industriei auto de pe întregul continent în criză de supracapacitate. Peste această criză se adaugă însă, în cazul Dacia, și lansarea producției la uzina Renault din Maroc, facilitate care asamblează tot modele Dacia. Conform lui Olive, acea uzină a fost însă gândită ca o capacitate adițională, necesară din simplul fapt că uzina de la Mioveni nu putea satisface cererea. De altfel, șeful Dacia declarase cu ceva timp în urmă pentru Capital că studiile Renault arată că uzinele bune sunt cele care produc maximum 60 de mașini pe oră și nu mai mult de cinci-șae modele. Prin urmare, atât timp cât la Mioveni se produc anual circa 350.000 de unități Logan, Sandero, Sandero Stepway, Duster și Logan MCV, fabrica se încadrează în normativele grupului.
