Temele pentru acasă şi ghiozdanul atîrnă în spinarea elevului român ca raniţa unui soldat plecat pe frontul unui război mondial. Tone de exerciţii şi de compuneri, zeci de caiete, manuale, culegeri, lecturi suplimentare pun viaţa de şcolar, dar şi de părinte de şcolar, sub semnul unei confruntări majore, pe viaţă şi pe moarte.
Văd dimineaţa nenumăraţi copii, abia ieşiţi dintre mormanele cu jucării de pe covoarele grădiniţelor, îndreptîndu-se către şcoală cu geamantane enorme cărate în spinări fragile, şi mă întreb pentru ce examen academic se pregătesc. În comparaţie cu ei, studenţii sau doctoranzii, care-şi ţin bibliografiile în laptopuri sau biblioteci, iar notiţele, pe cîteva foi volante, par a fi ajuns în paradisul şcolar.
DE ACELASI AUTOR Moş Crăciun cu ATV Scriitori cu corp No comment Un proiect curajos Aud zilnic părinţi care povestesc cum proiectele de la serviciu, cu miză majoră pentru carierele lor, devin fleacuri pe lîngă orele petrecute cu cel mic în pregătirea temelor: zece probleme la matematică, un rezumat sau o caracterizare de personaj la română, cîteva bătălii la istorie şi o listă nesfîrşită de rîuri şi afluenţi la geografie, un Past Perfect Tense la engleză şi un si conditionnel la franceză – iată cam ce ar trebui să rezolve, într-o singură zi, şcolarul român. Mai mult decît atît, manualele par a nu mai fi de ajuns pentru o pregătire onorabilă: încă din clasa întîi, băncile sau birourile elevilor sînt pline de culegeri, ghiduri, teste destinate efortului suplimentar. La o aşa pregătire pentru şcoală, îţi spui că rezultatele la examenele de clasa a VIII-a sau a XII-a ar trebui să fie pe măsură. Şi nu sînt.
Temele pentru acasă şi-au pierdut, de cîţiva ani buni, rosturile pedagogice pentru care au fost înfiinţate: stimularea efortului propriu, dar şi a responsabilităţii pentru propria formare, consolidarea informaţiilor primite l
