Axiomă. Congres PPE şi USL pe stadion. Războiul Europa versus Poporul e doar în capul lor. Cetăţenii nu i-au băgat în seamă în masă. O spun audienţele TV, traficul pe internet (poate uşor mărit de nişte declaraţii, dar nu cine ştie ce). Ieri, 17 octombrie, în Bucureşti a fost un mare NIMIC.
La unul dintre evenimente am fost prezent: congresul PPE. La USL n-am mai avut cînd s-ajung pentru că s-au lungit popularii cu discursurile. O singură notă am de făcut în ce priveşte comentariile despre USL, mai ales pe hotnews, evident. Să bagi comparaţii între spilcuiţii de la parlament şi săracii de la USL, să induci că mulţimile mari sînt “naziste” sau “cauşiste” mi se pare de-a dreptul tîmpit.
Mulţimile de acest tip au consistenţă strict mediatică. E o manevră pe care o văd de zece ani peste tot, în toate campaniile electorale din Vest. Spre deosebire de omul-pixel folosti în mediul totalitar (acela care compune chipuri, mesaje etc), acest nou tip de mulţime are rol un rol şi mai ingrat: e mulţimea de fani care mimează propria existenţă. Singurul lor mesaj e: uite-ne, sîntem aici.
Atîţia oameni strînşi nu au avut nici un efect în rîndul celorlalţi, a acelora care nu au participat direct. Zecile de mii sau miile de la PPE au stat pur şi simplu au stat închise în bule la televizor, în cîte o fereastră din ecranul împărţit. (O notă aparte care înduioşează: mulţi oameni şi-au dorit foarte mult să vadă minunea capitalismului pe bani publici – cam dublu decît trebuiau cheltuiţi – Arena Naţională).
Congresul PPE e o şi mai mare adunare birocratică de făcut poză în grup. Ca şi la socialişti, s-a ales un preşedinte care se ştia deja (era singurul candidat), azi se mai aleg cîţiva preşedinţi. Mai erau nişte amendamente la programul şi manifestul PPE. Am întrebat nişte participanţi de seamă (Ungureanu, care e doar popular aspirant, Boagiu, candidată la vicepreşe