Ieri am fost și eu la mitingul-eveniment-sau cum doriți să-i mai spuneți adunării USL de pe stadionul Arena Națională. Hotărâsem să merg înainte să aflu că Gheorghe Becali va deveni candidat pentru alegerile parlamentare din 9 decembrie – fix în sectorul meu, înainte să știu deci – că în ceea ce mă privește – alegerile s-au și încheiat. Practic hotărâsem să merg să văd care e atmosfera și să încerc să o descriu cât mai detașat. Sper să-mi iasă cât de cât. Mulțumesc Alexandru (copil al democrației ).
Ora 17:20 – în intersecție, în taxi, dreapta blocaj, stânga idem: în dreapta, șoseaua era blocată de autocarele care mergeau spre stadion la USL, în stânga de o coloană a unei delegații care se îndrepta spre Casa Poporului la congresul PDL. Ca în viață zic, ce frumoasă simetrie. Taximetristul bombăne și mă întreabă dacă e absolut necesar să ajung la stadion, îl văd că-i cam sare muștarul după vreo 10 minute dar nu-mi vine nici să cobor. Dacă m-am pornit, m-am pornit, să vedem, să vedem ce-o să iasă.
Ora 17:45 – ajung aproape de stadion, pe trotuar grupuri grupulețe, mai mult tineri, unii își cumpără sucuri și mâncare de la un chioșc, glumețul grupului îmi strigă ceva de Udrea, ceilalți hăhăie potolit. Mă gândesc siderată că iată, dintre toate mondenele de la tv, dacă ar trebui să aleg rapid una blondă nici eu n-aș putea mai mult, e cea mai carismatică. Remarc totuși că fiind vorba de un miting USL ar fi putut măcar să mă strige Daciana. Da, dar unde mai era po(a)nta ?
Ora 18:00 – ajung în interiorul stadionului după ce trec de alte grupuri, grupulețe care se agită că nu mai au loc. E ca la meci doar că cei de la BGS sunt incredibil de calmi și binevoitori. Unul dintre ei îi explică unui bărbat masiv pe unde să ajungă la sectorul lui și îi dorește o seară reușită. Intru fără să fiu controlată alături de alți oameni și îmi imaginez 100 de scenarii despre
