Dr. ANA MARCULIS ZĂTREAN: "Suntem făcuţi să iubim. Nevoia de a fi în doi e ancestrală”
"Suntem liberi, dar mult mai singuri”
- Anchetele şi sondajele ultimilor ani ne arată o tendinţă în creştere a ratei divorţurilor. Tot mai mulţi oameni naufragiază în singurătate. Ce se întâmplă?
- Cred că ar trebui să plecăm de la premisa că dragostea şi căsnicia nu au fost dintotdeauna legate. Pe vremuri, când căsătoria era o instituţie pragmatică, bazată pe respect şi întrajutorare, dragostea era un factor opţional. Încercaţi să vă întrebaţi bunicii sau chiar părinţii despre intimitate. Veţi constata că discursul le e complet străin. În ultimul timp au apărut alte cauze. Industrializarea masivă şi urbanizarea au făcut ca munca şi familia să fie separate, iar asta ne-a însingurat şi pe noi. În plus, dezvoltarea masivă a tuturor interfeţelor de comunicare pe internet ne permite să lucrăm de la distanţă, în dauna unor contacte umane adevărate. Cu cât adăugăm vieţii noastre mai multe dispozitive care să ne permită să comunicăm instantaneu, cu atât trădăm o foame mai profundă de contact uman. Şi, cu cât suntem mai separaţi şi mai singuri, cu atât avem nevoie mai mare de contact semnificativ. Cu alte cuvinte, de intimitate erotică. Azi, a fi împreună cu cineva e o decizie liberă, care nu mai este motivată economic. Ne căsătorim din dragoste, plasând intimitatea în poziţie ultracentrală. De aceea, când emoţia, intimitatea, erotismul dispar dintr-o relaţie, suntem foarte tentaţi să aruncăm relaţia la gunoi, chiar dacă sentimentul de iubire profundă există încă.
- Şi totuşi, de ce majoritatea aşteptărilor noastre se învârt în jurul intimităţii?
-
Trăim într-o nouă eră, a plăcerii, instalată de schimbările socio-culturale din ultimul secol, de revoluţia sexuală din anii 60, de apariţia contraceptive
