Olimpiada Mondială a Ziariştilor este o competiţie - conferinţă care teoretic se ţine în fiecare an, practic, cam o dată la doi ani. Anul acesta, din partea ziarului „Adevărul“, la eveniment participă jurnalistul Iulian Anghel.

Mai nou şefii organizaţiei de la Bruxelles sunt căutaţi şi atraşi de ţările aflate la limita conflictelor politice şi armate, evenimentul în sine fiind văzut şi ca o încercare de schimbare a imaginii vizavi de situaţia din zonă. În fine, dincolo de cine ştie ce alte interese, cert e că anul acesta se organizează la Beirut, la o aruncătură de băţ de zona în care Siria şi Turcia au meci cu rachete şi bombe, iar România este prezentă aici.

CLICK AICI PENTRU MAI MULTE IMAGINI

Drumul până în Liban e destul de simplu. Există şi curse directe de la Bucureşti, dar cum n-am găsit locuri, am ales varianta escalei la Istanbul. 50 de minute până pe malurile Bosforului, iar de acolo alte 90 până la Beirut, metropolă cosmopolită socotită odinioară Parisul Orientului Mijlociu. Formalităţile vamale sunt simple, iar viza se obţine foarte uşor chiar pe aeroport, fără a plăti ceva. Din ce am aflat în cazul femeilor sub 25 de ani lucrurile sunt mai complicate, acestea trebuind să aibă cu ele mai multe acte, care să dovedească că n-au venit ca să rămână în Liban.

Toată lumea ştie franceza şi engleza

Libanezii sunt oameni foarte prietenoşi şi, lucru extrem de important, marea lor majoritate vorbesc în afara arabei atât engleza cât şi franceza. Aşa se face că ne-am înţeles extrem de uşor cu un şofer de taxi trecut bine de prima tinereţe. Amabilitatea şi simpatia arătată nu l-au împiedicat însă să umfle preţul cursei, asigurându-ne că până la hotel sunt 35-40 de kilometri deşi în realitate nu sunt mai mult de 12. Când i-am arătat pe telefon adevărata distanţă, precizată pe siteul hotelului, a început să