Teama profundă a femeilor că dacă îmbătrânesc se vor transforma în rebuturi şi că, odată cu menopauza, viaţa lor s-a sfârşit este folosită abil, în prezent, de industria farmaceutică, în scopuri comerciale, pentru a le convinge că au nevoie de estrogen.
În consecinţă, foarte multe femei îşi administrează în perioada climacteriului hormoni sexuali, cu ajutorul cărora speră să obţină efecte miraculoase: o piele fără riduri, creşterea libidoului, echilibru psihic, fără schimbări bruşte de dispoziţie şi stări depresive, evitarea bufeurilor, prevenirea infarctului miocardic, protecţie contra osteoporozei, prevenirea atrofierii mucoasei vaginale...
Însă terapia hormonală este plătită scump, deoarece estrogenul şi progesteronul, deşi combat simptomele provocate de menopauză, îngreunează totodată înţelegerea corectă a evoluţiei fireşti a propriului organism. Pe lângă aceasta, estrogenul are unele efecte secundare primejdioase: el face să prolifereze necontrolat ţesutul din sâni, uter şi ovare, stimulând astfel apariţia tumorilor. Într-un studiu amplu, desfăşurat între anii 1978 şi 1992 în SUA, făcut pe 130.000 de femei, s-a constatat că incidenţa cancerului mamar este sensibil mai mare la cele care se supun unei terapii hormonale de substituţie în climacteriu. Femeile cărora li se administrase la menopauză estrogen simplu sau în combinaţie cu un gestagen (de regulă, progesteron) au avut, în comparaţie cu grupul-martor (femeile care nu au luat hormoni) un risc cu 40% mai ridicat de a se îmbolnăvi de cancer mamar. Acest tip de cancer reprezintă astăzi cea mai frecventă cauză de deces la femeile cu vârste cuprinse între 45 şi 55 ani. La cele trecute de 60 de ani, care au luat hormoni timp de peste cinci ani, riscul de îmbolnăvire sporeşte chiar cu 70%, comparativ cu femeile care nu au urmat o asemenea terapie.
Este adevărat că
