Domnule preşedinte,

Îngăduiţi-mi un drept la replică în revista la care aţi colaborat decenii de-a rândul şi în care mi s-a părut firesc să public scrisoarea deschisă pe care v-am adresat-o, şi la care vă referiţi în răspunsul alăturat, dat fiind că, aşa cum am precizat din capul locului, nu vă scriam în calitate de prieten doritor de o conversaţie particulară în biroul dv. de la Academie, ci în calitate de preşedinte al USR.

Aş vrea să vă atrag respectuos atenţia că a vedea în felul în care am procedat o retorică electorală, e lipsit de sens: încă din primul an, când am fost ales preşedinte al USR, vă adresez propuneri de candidaturi pe care le lăsaţi fără răspuns. Susţineţi că aş fi dat crezare nu ştiu căror „bârfe, intrigi şi delaţiuni” în ce vă priveşte. N-am dat curs decât unei mari şi dureroase mirări şi anume că de un deceniu şi mai bine n-aţi susţinut, ca preşedinte al Academiei sau al Secţiei, candidatura nici unui singur scriitor român contemporan. Atât şi nimic mai mult, domnule Simion, dar nici mai puţin decât atât, ca să-l citez pe un alt candidat refuzat, despre care aţi scris o carte cândva. Pretindeţi că aţi auzit „fapte de spaimă despre scriitorii români în ultimele decenii”. Remarca dv. e foarte gravă şi, daţi-mi voie să vă spun, ca mai apropiat de scriitori decât dv., că nu ştiu la ce vă referiţi. Poate că mă luminaţi într-o zi. Nu de alta, dar ca să înţeleg ce legătură faceţi cu refuzul sistematic al candidaturilor de scriitori.

Vă mulţumesc că mă informaţi cu privire la prevederile Statutului Academiei. Ştiam şi eu câte locuri are Secţia noastră şi câte sunt libere. Dar dacă citeaţi cu atenţie listele de candidaturi trimise de mine în decursul anilor, aţi fi constatat că e vorba, în majoritatea cazurilor, de candidaturi pentru membri de onoare, pe care le-aţi atribuit cu multă uşurinţă unor străini, dar nici unu