Încă odată, actorul George Drăghescu scoate o carte minunată "cu actori”, care scriu "despre actori”, lucruri care-i interesează "pe actori”. Sunt oameni care trăiesc modest şi cuminte şi fac lucruri minunate, din vocaţie. A muncit şi a adunat ca o furnică "scriitură” de actor – sublimă, originală, incitantă.

Şi cum să trec peste Ion Manu. Tot ce scrie el e teribil. Ion Manu: "Am fost chemat la Naţional, figurant cu 25 lei lunar. Nici nume n-aveam. Mi se zicea Domnul ăla ... Băiatul ăla... ăla. Nu eram admişi în cabine. Ne-mbrăcam în picioare, în pod.     În aceste luni a clocotit în mine gândul să ajung şef de grevă. I-am convins pe ceilalţi . Apăream cu toţii în piesa

în nişte livrele elegante. La ridicarea cortinei, trebuia să intrăm în scenă, purtând respectivele, dar noi am ieşit pe uşa din dos, în spatele decorului direct în Cafeneaua Oteteleşanu. A doua zi am citit la avizier: .    Dar când a venit director Al. Davila despre care auzisem ca e un , ne-a chemat la director pe mine şi pe Valentineanu. Ne-am dus. Davila s-a ridicat în picioare:

- Am auzit că aveţi un mare defect!

Am îngălbenit!

De altfel, acelaşi defect îl am şi eu. Sunt sărac ca şi voi. Vă cunosc meritele. Vă invit să reveniţi în teatru. Deocamdată cu 50 lei lunar.

Era o avere, dar noi tăceam. El a întrebat:

- Ce spuneţi?

- Noi suntem mai mulţi!

- Copilărie romantică. Aţi plecat , dar eu am nevoie de . Aţi fost solidari la plecare, nu puteţi fi şi la revenire. Atunci eraţi figuranţi, acum veţi fi actori.

Eu am scris o cerere:

Directorul nostru, carele este în

Împărăţia teatrelor, aplaude-se

numele tău, facă-se voia ta, precum @N_