O echipă de cercetători din cadrul departamentului de psihologie din cadrul Universităţii Boston a descoperit că, în ciuda faptului că au trecut printr-un proces îndelungat de educaţie ştiinţifică, chiar şi fizicienii, chimiştii sau geologii de la Harvard, MIT sau Yale nu pot evita crezul că fenomenele naturale există cu un scop, informează Science Daily.
Deşi explicaţiile teleologice (potrivit cărora orice are un scop) sunt omniprezente în religiile lumii, un exemplu fiind ideile referitoare la originea Pământului, acestea sunt de obicei discreditate de către ştiinţă.
Atunci când oamenii de ştiinţă au timp să analizeze motivele pentru care obiectele naturale şi evenimentele naturale există, aceştia resping în mod explicit ipotezele teleologice, preferând explicaţiile cauzale.
Cu toate acestea, studiul efectuat de Deborah Kelemen şi de echipa sa a arătat că în momentele când oamenii de ştiinţă trebuie să gândească sub presiune, având la dispoziţie o perioadă limitată de timp, iese la iveală tendinţa umană de a atribui naturii un scop.
Rezultatele acestei cercetări reprezintă cea mai convingătoare dovadă în favoarea ipotezei ce susţine că mintea umană prezintă o preferinţă înrădăcinată spre explicaţiile teleologice, preferinţă care se manifestă încă din cele mai timpurii stagii ale dezvoltării umane.
Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii au cerut mai multor oameni de ştiinţă de la cele mai prestigioase universităţi americane să judece un set de afirmaţii, precum „copacii produc oxigen pentru ca animalele să poată respira” sau „Pământul are un strat de ozon pentru a se proteja de razele ultraviolete”. Un grup de cercetători era nevoit să judece aceste afirmaţii într-un timp rapid, pe când specialiştii din grupul de control aveau timp nelimitat la dispoziţie.
Cercetătorii au descoperit că oame