- Reţetele domnului farmacist BOBARU -
Dincolo de ghimpii ghioagelor verzi în care stau ascunse, castanele ascund o veritabilă farmacie naturală, folositoare mai ales în tratamentul afecţiunilor vasculare. Preparatele din castane sălbatice vindecă suferinţele provocate de boli grave, de la tumori şi accidente cerebrale, până la varice şi hemoroizi
Legenda castanului
Un basm românesc spune că numele de Castan era purtat de un ţăran sărac, dintr-un sat de prin părţile Dobrogei. De câte ori nu mai putea suporta lipsurile şi foamea, Castan mergea la marginea pădurii şi îşi alina amarul la umbra unui copac înalt, care nu înflorea şi nu dădea rod niciodată. Se gândea că pomul seamănă cu el, căci părea aşa, fără nici un rost pe pământ. Când bătrâna mamă a lui Castan s-a stins din viaţă, sărmanul om l-a rugat pe preotul din sat să îi facă slujba de îngropăciune. Abia spre seară, când s-a aşezat să se odihnească la umbra copacului cel înalt, şi-a dat seama că nu avusese bani nici cât să poată aprinde creştineşte o lumânare la mormântul mamei lui. Şi-a plâns durerea cu voce tare şi a adormit aşa, jelind. Dimineaţa, când s-a trezit, copacul cel sterp se transformase într-un altar verde, din care se ridicau sute de lumânări albe, împodobite cu flacăra galbenă a polenului. Câteva luni mai târziu, din florile pomului s-au ivit roade, numai bune de vindecat suferinţele celor bolnavi. Însă numai Castan ştia cum să se folosească de ele, şi astfel a devenit cel mai căutat om din sat. Curând, faima lui s-a răspândit în toată Ţara Românească, iar după ce Castan a murit, prietenul său, copacul cu ramurile transformate primăvara în candelabre, a rămas să îi poarte numele.
În zilele noastre, rar se mai întâmplă ca arborele falnic, înalt de aproape 30 de metri, să crească de la sine prin păduri sau prin grădinile oamenilor. Este ocrotit p
