Pe 16 octombrie 2012, Institutul Camões (Instituto da Cooperação e da Língua), Fundaţia Culturală „Elena Surdu-Stănescu“ şi Muzeul Naţional de Istorie a României au organizat expoziţia de fotografieApeducte din Portugalia, semnată de Pedro Inácio, în Sala Lapidarium a MNIR, care poate fi vizitată pînă pe 28 octombrie. Pedro Inácio, pe lîngă activitatea de fotograf, este muzeolog, coordonatorul Muzeului de Apă al Companiei Portugheze a Apelor Libere (EPAL) şi vicepreşedinte al Asociaţiei Portugheze de Muzeologie (APOM). A publicat şi două cărţi:Liniştea berzelor (coautor fiind fratele său, Carlos Inácio) şi Apeducte din Portugalia, artă şi patrimoniu, editată de EPAL. Prin fotografierea apeductelor din Portugalia, Pedro Inácio a intenţionat să evidenţieze un aspect mai puţin vizibil şi analizat al culturii şi arhitecturii portugheze, reamintind rolul important pe care l-au deţinut apeductele, de-a lungul timpului, în dezvoltarea societăţii, a infrastructurii, a relaţiilor dintre comunităţi. Pedro Inácio nu este la primul proiect fotografic, participînd deja în peste treizeci de expoziţii, cu tematici variate, accentul fiind pus pe natură şi pe arheologie industrială.
Ce rol joacă apeductele în istoria şi cultura Portugaliei şi în ce categorii se încadrează acestea? Importanţa apeductelor se observă în conexiunea strînsă cu oraşele ce s-au dezvoltat în jurul lor şi alături de care au crescut de-a lungul timpului; ele au influenţat dezvoltarea urbană şi chiar şi indicele demografic, fiindcă au facilitat o organizare societală mult mai bună. Se pot diferenţia în funcţie de scopul pentru care au fost construite, marea majoritate avînd ca scop aprovizionarea publică cu apă; mai există o categorie de apeducte care alimentau palatele regale sau mînăstiri de mari dimensiuni. O curiozitate ar fi un apeduct din Sertã, în sudul Portugaliei, care a fost conceput pe
