Problemele cu care se confruntă copiii la începutul şcolarităţii sunt legate de faptul că trebuie să înveţe să stea în bancă, în clasă, să răspundă numai când sunt întrebaţi, să se supună autorităţii şi regulilor pe care un alt adult decât cel din familie, le impune. Acest adult, respectiv învăţătoarea, începe să joace un rol de prim ordin în viaţa copilului. De asemenea, se modifică şi relaţia părinte-copil, părintele devine aproape dintr-o dată mai sever şi mai atent la greşelile copilului şi la hiperactivitatea lui.

Dezvoltarea fizică

La această vârstă ritmul dezvoltării fizice este mai lent, între fete şi băieţi nefiind diferenţe semnificative până în momentul ”exploziei de creştere” care apare la fete în jurul vârstei de 10 ani, iar la băieţi, în jur de 12 ani. “Copiii devin conştienţi de imaginea lor fizică şi de felul în care se reflectă în ochii celorlalţi, de aceea şi prieteniile se fac pe criterii de de ordin fizic”, a declarat Claudia Tăban, profesor-psiholog.

Dezvoltarea cognitivă

Copilul de 6-7 ani nu poate fi atent în cadrul unei activităţi mai mult de 25-30 de minute, stabilitatea şi durata atenţiei urmând a se dezvolta în anii următori. Memoria şi gândirea şcolarului mic se sprijină pe concret, pe ceea ce vede şi simte, de aceea nu poate opera cu idei abstracte. “Folosirea materialului didactic – planşe, ilustraţii, soft-uri educaţionale – în predarea matematicii şi citirii este indicată. La această vârstă are loc o creştere uşoară a rapidităţii reacţiilor. Copilul e mereu grăbit, mănâncă în fugă, se spală în grabă, ghiozdanul e mereu nearanjat, din dorinţa de a petrece cât mai mult timp cu ceilalţi copii. Memoria copilului se îmbunătăţeşte şi datorită creşterii capacităţii sale cât şi datorită faptului că utilizează noi strategii de memorare”, a precizat psihologul şcolar. Pe lângă schimbarea de statut, intrarea în şcoală pre