"Sunt tot timpul la început de drum. E frumos, dar şi frustrant”
La fiecare întâlnire, Alexandra arată altfel, vorbeşte despre alte realizări, dar minunat la ea este cât de neschimbată rămâne în esenţă. Un om modest şi discret, cultivat şi elegant. Un exemplu pentru colegii de breaslă, care ajung să se confunde cu personajele pe care le interpretează în concerte şi uită de modestie, de obligaţiile familiale, de grijile lumii din jur. Dacă vă era dor de ea, vom povesti despre... ce mai face Alexandra Ungureanu
Ultima sută de metri
- Nu ne-am mai auzit de aproximativ doi ani, timp în care tu şi colegii tăi de la Crush aţi avut apariţii intermitente, ca luminile de la trecerile de pietoni: roşu-verde, liber-stop. Cum mai arată viaţa ta?
- Viaţa mea nu este cu mult diferită de la precedenta noastră întâlnire. Unele lucruri s-au schimbat, altele deloc. Un exemplu de lucru neschimbat este permanenta mea lipsă de timp, despre care deja m-am lămurit că nu va funcţiona deloc în favoarea mea. În ultima vreme, parcă, totuşi, am reuşit să mă mai relaxez, să triez mai tranşant întâlnirile, ca să nu mă mai risipesc atât. Am de o bucată bună de timp senzaţia că întreaga omenire e pe ultima sută de metri, parcă totul e goană şi parcă ea duce tot mai mult către nicăieri. Nu mă aliniez neapărat ideii că bate sfârşitul lumii la uşă, dar multitudinea de teorii care o însoţesc mi se pare foarte interesantă şi cred cu adevărat că ne îndreptăm către un mare declin. Îl resimţim de altfel şi pe plan artistic: e mare superficialitatea, lipsa de moralitate şi de valori, dar eu cred că ele vor duce către relansarea unor noi valori. Cred că ele vor reapărea precum reconstrucţiile în urma marilor războaie, ba chiar sunt convinsă de asta. Şi eu, cu băieţii de la Crush, trecem printr-o perioadă foarte frumoasă, care vine la rândul ei după o criză
