Ion Ianoşi, "Internaţionala mea. Cronica unei vieţi”, Editura Polirom, 856 pag.
Cursul de Estetică pe care d-l profesor Ion Ianoşi îl ţinea, la sfârşitul anilor '60, studenţilor de la Universitatea Bucureşti a fost important în formarea noastră şi unul dintre puţinele pe care le frecventam cu interes şi plăcere. Vorbea liber, pasionat şi pasionant, cu exemple din mari autori şi artişti pe care se simţea că îi iubeşte. Ne lua părtaşi la admiraţia lui argumentată şi ne făcea poftă să mergem la surse. Avea un fel de farmec greu de explicat (unele studente chiar se îndrăgosteau de el). Cu această amintire recunoscătoare am citit masivul volum autobiografic, mărturia unui om trăitor sub vremi, care a traversat secolul XX fiind aproape de majoritatea momentelor lui esenţiale: instaurarea fascismului în Europa, Al Doilea Război, instalarea comunismului în România, cu ocupaţia sovietică "asigurătoare”, trecerea la naţional-comunism şi, în final, răsturnarea acestuia prin evenimentele din 1989. Ion Ianoşi e un martor mai special. Provenind dintr-o familie de evrei-unguri, plasată prin voia destinului în Braşov, oraş ce avea să devină românesc după Marele Război, el a avut şansa poliglotismului şi a posibilităţii de a alege să se realizeze fie în limba maternă, maghiara (plus limba oficială a Imperiului, germana), fie în limba ţării în care prin context istoric a ajuns să trăiască, româna. A ales româna. Cronica vieţii sale, excepţională ca informaţie şi cu o scriitură foarte precisă, meticuloasă chiar, e diferită de alte autobiografii şi fiindcă prezintă situaţia unui membru al "minorităţii minoritare”, etnia iudaică - în epocă un liant transnaţional (evreii erau răspândiţi în tot spaţiul conflictual european) - concomitent integrată în zonele de aşezare, diferite cultural şi economic. Tânărul Janos Maximilian Steinberger, descenden