Premiul Nobel pentru literatură a declanşat chiar din ultima săptămână a lunii august o aventură palpitantă de pariuri şi prognoze, de predicţii şi previziuni. În fruntea listei s-a aflat de la început Haruki Murakami (şi acolo a rămas! ), urmat de Mo Yan, după care au început oscilaţiile, dar scriitorul chinez a rămas constant, între primii cinci.
În "serialul" apărut în ZD, am iniţiat şi eu un joc al predicţiilor, reiau ideile din al treilea episod: 1. premiul ar putea merge în Asia; 2. prima candidată este China; 3. prim favorit este Mo Yan. Ca mine au gândit foarte mulţi, dovadă cota lui Mo Yan la pariuri. În fond, alegerea juriului suedez pică la vreme, ca un fruct copt. Pur şi simplu, venise vremea lui Mo Yan să primească laurii!
Îmi amintesc că în 2000 premiul decernat unui autor chinez - Gao Xingjian, care trăieşte în Franţa, a generat multe semne ale mirării, fiind complet necunoscut. În China, dincolo de faptul că nu era agreat politic, s-a făcut haz, cu declaraţii că literatura contemporană a Chinei are cel puţin vreo 200 de scriitori mai valoroşi. Dar, pentru noi, ceilalţi, cititori din lumea întreagă, problema, cred, a fost alta: nu este un mare scriitor.
Traduceri în limbi de circulaţie nu l-au impus, n-au făcut din el ţintă pentru editori, nici nu ştiu dacă a fost tradus în română. Merită făcut un exerciţiu şi puşi alături câştigătorii premiului Nobel în anii ce încheie ultimele două decenii, 2000 şi 2010. Suportă comparaţie cei doi laureaţi: Gao Xingjian şi Mario Vargas Llosa?
Cu Mo Yan, lucrurile se petrec invers: este un autor uriaş, tradus în toată lumea, piratat în propria ţară! Da, el suportă comparaţia nu doar cu Mario Vargas Llosa ca valoare literară, ci mai ales cu Gabriel García Márquez, fiind numit ba "Márquez al Chinei", ba "Faulkner al Chinei". Comparaţiile în sine lămuresc lucrurile, dar li se adaugă alte asocieri
