Catrina este aşezată pe un fotoliu roşu. Stă în acea poziţie calmă, caldă, provocatoare ori poate doar liniştită… Rochiţa îi este mai scurtă ca niciodată şi e galbenă. Aşa a ales pictorul sau poate chiar ea. Pozează! Şi se prezintă… Nu îi vedem prea bine chipul, dar expresia feţei este foarte importantă. Îi defineşte adolescenţa doar atât cât a vrut pictorul. Ea, Catinca Tonitza şi el, marele N.N. Tonitza stau pentru a nu ştiu câta oară faţă în faţă într-un dialog al privirilor.
Şi Catinca şi Petru şi Irina au fost modele pentru creaţiile lui Tonitza, nu de puţine ori potrivite pentru o galerie a capodoperelor. Nimeni nu şi-a pictat copiii precum Tonitza. Plus Nineta, nepoata artistului, şi Ecaterina, soţia şi mama celor trei copii.
Catrina (1914), Petru (1915) şi Irina (1917), au aparut în licitaţii de mai multe ori, separate ca personaje fără nume, în diverse compoziţii. Împreună au apărut în licitaţia Artmark din primăvară în portretul colectiv "Trei fraţi". Adjudecarea nu a fost deloc emoţională, în limitele estimărilor, la 170.000 de euro, cu evaluarea superioară de 200.000.
Petru a apărut probabil cel mai puţin în picturile artistului, cele mai notabile prezenţe ale sale fiind în "Negustorul cel mic", "Băiatul florăresei", "Ciobănaşul" ori "Clovnul cel tânăr". Adică a primit puţine roluri cu adevărat biografice şi un travesti: "Cap de fetiţă cu broboadă albă"… Irina are un portret care îi poartă numele, Catrina mai multe…
Tonitza şi-a pictat copiii ori de câte ori a putut şi, probabil, a făcut mii de schiţe observându-i. I-a plăcut mereu să îi admire de fapt, şi când se jucau, şi când dormeau, şi când se răsfăţau şi când plângeau şi când pozau cuminţi, i-a costumat şi i-a pictat, i-a iubit… Cine vede copiii pictaţi de Tonitza, nu poate să nu îi admire.
Catrina, fiica mai mare a pictorului este cea care a pozat probabil cel ma
