Nicolae Comănescu este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti români contemporani, cu un statut şi o activitate confirmate în toamna lui 2011 printr-o expoziţie monografică organizată la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) din Bucureşti şi a cărui carieră artistică evoluează constant atît în ţară, cît şi în contextul internaţional. MNAC Expoziţia de la Muzeul Naţional de Artă Contemporană al României din Capitală, intitulată scurt Berceni, a prezentat publicului trei grupaje de lucrări care corespund stilistic, tematic şi cromatic celor trei perioade traversate de Nicolae Comănescu în existenţa sa artistică de pînă acum, astfel: perioada experimentală Rostopasca, prezentă la MNAC prin lucrările realizate împreună cu Dumitru Gor­zo, Alina Buga, Alina Penţac, Angela Bontaş, Florin Tudor şi Mona Vătămanu, din 1997 pînă în 2001; perioada fauvă şi contorsionistă, a stridenţelor cromatice şi a perspectivelor răsturnate, inversate (o perioadă de definitivat artistic pentru Nicolae Comănescu), care cuprinde intervalul dintre 2001 şi 2007 şi, în final, ultima, dar nu cea din urmă, perioada Prafului şi a Pulberilor, în care monocromia, realismul şi materialele neconvenţionale au luat locul polimorfismului şi acrilicelor, şi în care Nicolae Comănescu evoluează din 2007 pînă în prezent. Lucrările din perioada Rostopasca (aceea în care căutările şi convingerile lui Nicolae Comănescu convergeau cu preocupările celorlalţi membri ai grupării) reprezintă o perspectivă pamfletară şi o versiune elucubrantă a realităţii de la mijlocul şi sfîrşitul anilor ’90, un mixaj decadent de observaţii pertinente şi batjocoritoare adresate perioadei de tranziţie, structurilor artistice instituţionale şi artei oficiale; prin intermediul acestora, Rostopasca ducea o campanie de critică şi de responsabilizare vizuală a publicului în acest sens, unică la momentul respectiv. Mai mult decît a