Se cuvine să reamintim, în preambulul acestui comentariu, un fapt ieşit cu totul din comun, el evidenţiind încă o dată ataşamentul armatei faţă de tânărul, pe atunci, rege al României, Mihai I. Era deci, la timpul războiului pentru eliberarea Ardealului, şi, în 24 octombrie 1944, armata noastră ajunsese la graniţa cu inamicul, gata s-o treacă într-un iureş de nestăvilit. Dar Statul Major al frontului a luat hotărârea de a amâna cu o zi trecerea graniţei să-i facă o surpriză Regelui Mihai I, care-şi sărbătoreşte numele la 25 octombrie. Aşa se face că „Ziua armatei" şi Ziua Regelui Mihai I se sărbătoresc în acelaşi timp.
Divizii create de Ana Pauker
Intenţionând să treacă la o mare ofensivă, Stalin avea nevoie stringentă de „carne de tun". Şi a găsit. Căci din Rusia s-a răspândit atunci o veste uluitoare prin noutatea şi importanţa ei militară: înfiinţarea, sub comanda generalului Candrea, a primei Divizii româneşti de luptă în cadrul Armatei Roşii, divizie denumită simbolic „TudorVladimirescu" sau, pe scurt, „Pandurii". Înfiinţarea ei fusese alternativa oferita de sovietici sutelor de mii de prizonieri români, care, adunaţi de prin gulaguri şi din Siberia, au fost îndemnaţi să accepte această variantă şi să lupte pentru eliberarea Ardelului.
A doua divizie s-a intitulat ,,Horia Cloşca şi Crişan". Şi pentru că am cunoscut oameni din aceste formaţii de luptă, am aflat că unii lucrau chiar în minele de la Cercul Polar, la temperaturi extreme, ceea ce le reducea considerabil şansa de supravieţuire, iar astfel au fost nevoiţi să opteze pentru înrolarea în aceste divizii.
Organizarea acestor divizii, din ordinul lui Stalin, i s-a încredinţat de acelaşi satrap Anei Pauker. Un coleg de la ziarul RL, pe nume Iordache Pastia, el însuşi „pandur", a povestit că, în lagărul în care era a apărut Ana Pauker, îmbrăcată în uniformă militară sovietică, având