După eşecul "Manevrei de la Flămânda" şi a contraofensivei româneşti, în perioada 5 - 19 octombrie1916, pe frontul din Dobrogea a urmat o perioadă de linişte.

În dimineaţa zilei de 19 octombrie 1916, la ora 06.30 a început pregătirea de foc a ofensivei germane. Asupra poziţiilor române s-a tras cu sute de piese de artilerie de 105, 150 şi 210 mm, dirijate de cinci aeronave. Puterea de foc a germanilor a redus la tăcere artileria română, iar tranşeele şi adăposturile au fost sfărâmate, oamenii find îngropaţi în pământ.

Pînă la ora 19.00 militarii români s-au retras pe poziţia principală, pe marginea localităţii Topraisar. Aici au rezistat două zile şi jumătate, oprindu-i pe germani. Cu toate eforturile făcute de colonelul Stan Poetaş, comandantul diviziei a ordonat retragerea trupelor din sectorul Topraisar, la ora 13.30 .

Între 19 şi 21 octombrie 1916, germanii au reuşit să captureze 3.300 prizonieri, din care români erau doar 300. Cu uimire, germanii au recunoscut că "militarii români preferau să se lase împuşcaţi din imediata apropiere decît să se predea".

În anul 1917, la movila Muratan, locul celei mai dure confruntări, germanii au ridicat o cruce din piatra masivă, în cinstea celor peste 400 de militari căzuţi în luptele din această zonă. Monumentul a căpătat denumirea de "Crucea lui Mackensen".

Deşi reprezentanţii Asociaţiei Cultul Eroilor din Constanţa au făcut demersuri încă din anul 1922 pentru ridicarea unui monument dedicat militarilor români jertfiţi în luptele din această zonă, abia la 1 decembrie 1991, prin efortul unor civili entuziaşti şi al militarilor din Regimentul 34 Mecanizat, acest lucru va deveni realitate. După eşecul "Manevrei de la Flămânda" şi a contraofensivei româneşti, în perioada 5 - 19 octombrie1916, pe frontul din Dobrogea a urmat o perioadă de linişte.

În dimineaţa zilei de 19 octombrie 1916, la or