"Fata cu turban albastru" ori "Fata cu cercel de perlă" - aşa a fost numit tabloul lui Vermeer despre al cărui model se ştie foarte puţin. Tabloul, supranumit şi "Monalisa Nordului", n-a contenit să fascineze de atâtea secole, iar când fascinaţia atinge un scriitor se naşte un roman. Tracy Chevalier şi-a dobândit succesul în 1999 cu un roman de 300 de pagini, ce reinventează atelierul de pictură al lui Vermeer şi geneza tabloului, recent fiind reeditat în colecţia Top10+ a Editurii Polirom.

Prima ediţie, din 2003, avea o excelentă prefaţă ("Monalisa Nordului"), semnată de Mircea Mihăieş care mi-a inspirat, evident şi titlul, prefaţă ce analiza fenomenul desemnat prin subtitlu - Veermeromania. Privind retrospectiv, cred că era un fenomen mai larg din evoluţia romanului: corelaţia artelor. De ani buni apar romane ce investighează misterul unei creaţii, fie că aparţine picturii sau muzicii, literaturii sau arhitecturii. Şi, implicit, scrutează biografia creatorilor.

Tracy Chevalier a creat un model al unui asemenea tip de roman: reconstituie cu discreţie o epocă - Olanda secolului al XVII-lea, cu atmosfera unui oraş şi a unei lumi complicate, în care s-au născut capodoperele unor pictori de geniu, de la Rembrandt la Vermeer, evocă viaţa din familia pictorului, dominată de femei, dar mai ales imaginează tensiunea ambiguă ce se insinuează odată cu venirea în casă a lui slujnicei, tânăra Griet, cu o sensibilitate difuză faţă de artă.

Griet face parte dintr-o familie protestantă, iar intrarea în casa Vermeer o aduce în "Colţul papistaşilor", căci prin căsătorie Vermeer a intrat în lumea catolică. Tatăl fetei o prevenise într-un fel că intră într-un spaţiu straniu pentru ea, dar privilegiat, fiindcă din casa respectivă a pictat Vermeer Vedere din Delft, tabloul despre care Proust scrisese pagini memorabile, considerându-l capodopera absolută din istoria p