Un foarte interesant capitol din cartea lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie este cel prilejuit de reîngroparea osemintelor mamei domnitorului, Neaga. Este, probabil, unul din puţinele locuri unde nu credem să existe prea multe împrumuturi din alte surse, aşadar, presupunând că Neagoe este autorul scrierii, acesta apare aici în adevăratul său chip.

Fără a insista asupra stilului înrudit sau inspirat poate din Plângerile lui Ieremia, observăm un pasaj ciudat în care, spre finalul acestei intervenţii, Neagoe i se adresează direct lui Theodosie. Fiul este îndemnat să se închine rănilor neînchise ale Mântuitorului! Un act care nu exista în ritualul ortodox decât dacă provenea din vreo influenţă catolică. (Vezi Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, versiunea românească de la Curtea de Argeş, ediţie de Dan Zamfirescu, traducerea fragmentelor slavone de G. Mihăilă, Bucureşti, Roza Vânturilor, 2010, p. 163). Dan Zamfirescu sugerează într-un comentariu o influenţă venită eventual prin mănăstirea franciscană existentă pe vremea lui Neagoe la Târgovişte (vezi p. 435). Oricum, viaţa şi stigmatele Sf. Francisc de Assisi trebuie să fi fost cunoscute domnitorului. Dar Neagoe adăugase înainte de acest îndemn adresat lui Theodosie o lungă rugăciune în care, spre final, se află şi o scurtă meditaţie adupra rănilor lui Iisus.

Ne este imposibil să nu asociem întreaga scenă cu momentul în care Neagoe adusese în ţară osemintele lui Sf. Nifon pentru a le aşeza desupra mormântului lui Radu cel Mare. Suntem de părere că - dincolo de excursul de inspiraţie catolică - întreaga ceremonie adusă la un anume paroxism (pseudo)mistic seamănă cu anume ceremonii "păgâne"...

Într-un dialog avut cu eminentul cercetător Moshe Idel, acesta ne-a confirmat existenţa în România a unor manifestări de clară provenienţă şamanică. Suntem de parere că mai ales ritual