- Dincolo de interesul pentru relaţii economice bilaterale, vizita preşedintelui Băsescu în Turkmenistan pare să aibă şi un mandat internaţional, legat de proiectul Nabucco. Cum să interpretăm încrederea europeană acordată preşedintelui României?
- Faptul că preşedintele Băsescu este recunoscut în UE ca un partener al celorlalţi şefi de state a fost evident încă din vară, cu prilejul campaniei USL, care a avut drept scop suspendarea sa. Atât SUA, cât şi principalele puteri europene - Germania, Franţa, Marea Britanie - au fost neobişnuit de ferme şi categorice în sprijinirea ordinii de drept şi a preşedintelui ales. Putem, desigur, spune că era vorba mai întâi de statul de drept şi apoi de persoana preşedintelui. De acord, dar nici Departamentul de Stat american, nici liderii europeni - de la Bruxelles şi din marile capitale - nu s-ar fi implicat cu aceeaşi energie, dacă nu ar fi fost vorba de un partener serios, consecvent şi verificat, adică de un garant al respectării valorilor şi intereselor euroatlantice. După ce ne-am familiarizat cu discursul violent anti-european şi anti-american al liderilor USL, nici nu este greu să vezi că, de fapt, Traian Băsescu este singurul om politic din conducerea ţării, preocupat de proiectele euroatlantice.
Printre interesele majore ale statelor membre UE şi NATO se numără şi asigurarea unor surse alternative de energie pentru Europa, continent care depinde într-o măsură periculos de mare de gazele furnizate de compania rusă Gazprom. Proiectul Nabucco are exact acest scop, şi anume, de a asigura accesul Europei la sursele de gaze naturale din Asia Centrală, fără a trece pe teritoriul Rusiei. Din acest motiv, proiectul a şi fost sabotat de Moscova prin agenţii săi de influenţă de pretutindeni, fiind astfel mult întârziat. Preşedintele Băsescu a fost însă un susţinător consecvent şi tenace al
